UA-77766388-2

În inima ei…

Credeam că Bucureştiul nu mai are secrete faţă de mine. Sau, dacă le are, le ţine ascunse de căutările mele. Poate pentru că sunt bucureşteancă get-beget. Născută, crescută…  şi aş fi îmbătrânit în Bucureştiul meu, dar viaţa te poartă pe căile pe care numai ea le ştie.

Copilă fiind, Bucureştiul încăpea tot în curtea grădiniţei, cea cu scrânciobul mereu ocupat de câte un ţânc de la grupa mare. Apoi, adolescentă, îl cunoşteam de pe terenul de sport sau, din treacăt, de pe traseele troleibuzelor ce mă duceau şi m-aduceau de la liceu. Când l-am lăsat, era un oraş mare şi aglomerat. O hărmălaie de care se plângeau toţi ori de câte ori ajungeau într-un sătuc mic, liniştit, fără străzi pavate şi trotuare, fără semafoare şi reclame luminoase.

Acum îl doresc!
Cum? Când toţi ceilalţi nu ştiu cum să scape de el, de oraşul gălăgios care-i oboseşte teribil în cursul săptămânii, şi să evadeze în necunoscut, eu nu ştiu cum să fac să ajung din nou acolo… în inima lui? De ce mă atrage acum mai mult ca oricând?
Poate că nu numai pentru bulevardele imense şi felinarele de odinioară, păstrate pe alocuri şi care dau oraşului acel aspect romantic, de promenadă a poeţilor parnasieni, nici parcurile imense cu alei şi flori colorate sau terasele de vară mereu pline de „petrecăreţi” boemi, cât poate pentru amintirile încă vii ale copilăriei fericite trăite în marele oraş.

M-am aflat în viaţă de multe ori la cumpănă. A timpului, a destinului. Nu ştiu! Am ales când o cale, când alta, orbecăind, căutând, aşteptând. Am visat oraşe pe care mi se părea că le cunosc ca pe propria-mi palmă, aşa cum am crezut mult timp că Bucureştiul trebuie descoperit de ceilalţi, nu de mine.

Am ajuns la o vârstă la care Danielele din mine se contrazic. Una urăşte, alta iubeşte… una doreşte, alta risipeşte. M-am hotărât să le dau întâlnire. Să le invit la o plimbare în locul unde totul a început…

-Am să-ţi arăt Bucureştiul într-o zi, Danielo! Aşa cum nu l-ai ştiut vreodată. Aşa cum a crescut, s-a modernizat, s-a transformat… De când nu l-ai mai vizitat? Mă însoţeşti? Promiţi?

***

Rătăcirăm câteva ore cu maşina pe bulevardele cu freamăt de oţel şi piatră ale capitalei. Priveam tăcută pe geam, încercând să cuprind totul într-un singur cadru. Ori într-o carte poştală pe care s-o trimit mamei mele, în Bucureşti. Nici ea nu-l mai cunoaşte, nici ea nu-l mai străbate. Nici măcar cu gândul.

Instinctul ne conduce în zona marelui Arc. Arcul de Triumf! De mii de ori am trecut pe lângă el, dar niciodată nu l-am văzut atât de frumos şi impunător ca acum. Facem rotunda de câteva ori… ca acul unui ceas care se-nvârte în gol.  Alegem, tot instinctiv, sau poate că nu, direcţia în care ne continuăm drumul.

Arc de Triomphe

-Am ajuns, Daniela!  Aici vom petrece sfârşitul de săptămână! O să ne simţim minunat, o să vezi…

N-am reuşit să articulez un sunet. Mi-am ciupit obrazul de câteva ori, că să fiu sigură că nu visez. Că palatul ce mi se arăta impetuos în faţă era real şi nu urma să dispară cum aş fi făcut primul pas către el.
Hotel Arc de Triomphe? Aici o să…?

– Bine aţi venit la Hotelul Arc de Triomphe!

*

Furăm întâmpinate de majordomul hotelului, care ne conduse până la Recepţie. Holul larg, cu mobilierul vintage, canapelele din velur fin şi măsuţa cu tapiserie, tablourile şi decoraţiunile mă făcură să cred că mă aflam, pentru un moment, în holul unui muzeu de artă. Dădui roată cu privirea, încântată peste măsură de alegerea extraordinar de inspirată.

Receptie Hotel Arc de Triomphe

La Recepţie aflarăm de facilităţile şi serviciile de care puteam beneficia şi furăm conduse către studioul pe care „ea” avuse grijă să-l rezerve din timp.

Camera mare, spaţioasă şi confortabilă mă readuse în simţiri. Cu un gest copilăresc, azvârlii pantofii din picioare şi mă trântii în patul imens, nepăsându-mi nici de ordinea şi curăţenia impecabile, nici de dunga perfectă a cuverturii. Simţeam salteaua moale sub corpul obosit şi parfumul proaspăt al cearceafurilor imaculate… şi astea-mi erau de-ajuns în acea clipă.  „Ea” intră în jocul meu şi ne trezirăm una în braţele celeilalte, ca pe vremuri.
-Ştii, Daniela? Oferta aleasă de mine se numeşte „Escapadă romatică” şi include…
-Escapadă? întrebai molfăind o bucăţică de ciocolată pe care o găsii pe masă, într-un colţişor, alături de decorul romantic şi sticla de şampanie de bună calitate.

Camera Arc de Triomphe

„Ea” se prefăcu că nu aude întrebarea şi continuă să-mi vorbească despre cina romantică şi micul dejun „la pat”, despre sauna şi masajele incluse în ofertă, despre împrejurimile pe care aveam să le vizităm, să le redescoperim în cele două zile de sejur.
Deschisei fereastra. Privii în gol si respirai adânc.

– Simţi mirosul castanelor coapte?

– Mai sunt? Le cumpăram cândva de la Piaţa 1 Mai!

-Te-ai abandonat, Daniela! Aşa cum ai abandonat oraşul ăsta care te-a legănat, te-a crescut şi te-a facut om! Lasă-te iubită şi acum de el, căci el nu te-a uitat. El te-a iubit mereu!

Decisei, aşadar,  să mă las purtată pe aripile vântului cald din acea seară. Să mă simt bine. Muri-voi ferice, trăi-voi încet!*, îmi spusei.  Decisei să uit de orice şi să mă bucur pe deplin acum. Să-l las pe mâine, de care-mi era deja teamă, în mâinile destinului.

Cină se desfăşură în linişte. Prea multă linişte! Cu mişcări delicate decojeam fiecare (d)răcuşor, cum îmi plăcea să alint creveţii de pe platoul cu fructe de mare, ştergându-mi apoi degetele cu şerveţelul parfumat cu esenţă de lămâie.

-Nu exagera, Daniela! O să te tragă la fund creveţii!, mă şicana „ea”.

Complexul SPA al hotelului este atracţia principală a oaspeţilor, fie a celor aflaţi în călătorii de afaceri, fie pentru turism. Gândii că dacă cina se va fi prelungit, nu voi mai fi beneficiat de oferta magică a sejurului. Dar „ea” mă linişti zâmbind amuzată de preocuparea mea, nefondată de altfel.

-Avem ofertă personalizată, draga mea! Masaje cu pietre calde, apoi cu bambus… Jacuzzi doar pentru noi, saună şi împachetări! Şampanie, căpşuni şi lumânări… Vom fi tratate regeşte!

Jacuzzi

Mă relaxai la şedintele de masaje şi împachetări precum turcul la hammam, dar Jacuzzi fu „cireaşa de pe tort”. Încăperea cu aer oriental mă fascină atât de mult, încât uitai cu totul că răsfăţul era „închiriat” doar pentru o oră. Trăgeam de timp şi trăiam fiecare clipă de ca şi cum era ultima.  Ştiam că de un sejur ca acesta nu mă voi mai bucura nicicând…  sau poate că acesta era doar un început de drum. Unul pe care să-l trăiesc mereu.

***

-Vă aşteptăm oricând cu drag, îşi luară rămas bun tânăra de la Recepţie şi majordomul de la noi. Încărcară apoi valijoara în portbagaj şi ne salutară pe noi, oaspeţii bucureşteni de-un weekend, până când maşina părăsi curtea hotelului.

Aeroportul se afla la doar 20 de minute, timp în care rămăsei la fel de tăcută ca la începutul „escapadei”. Frânturi de amintiri mă copleşeau deja. Şi drumul… drumul lung până „acasă”. Aveam ce să povestesc „lumii”. Dar inimii? Ei ce i-aş mai fi povestit după? I-aş fi promis doar… I-aş fi promis că o să revin!

„Ea” mă conduse numai până la intrarea în aeroport. O ultimă îmbratişare, un ultim gând. Ar fi privit înapoi, dar teama că despărţirea o va durea la fel de mult ca pe mine o făcura să-şi continue drumul.

-Domnă! Aţi rămas ultima! Nu vă mai îmbarcaţi?
Mai rămân să privesc doar o clipă pe drumul ce păşesc şi trăiesc*…  Şi parcă o auzii pe „ea”, pe Daniela de odinioară, cu care tocmai făcui pace:

Pe orice drum păşesc îmi eşti cu mine,
trăieşte‑te, trăindu‑mă mereu,
angrenează o lacrimă şi pentru mine,
la fericirea drumului tău.*

***

După un an…

– Bună ziua, domnule Simon! Sunt Daniela!  Da, am aranjat totul! Da, cazare în Bucureşti… hotel cu saună şi jacuzzi… sigur că da, locaţie evenimente Bucureşti, ideal pentru team building. Dispun de săli de conferinţe şi de un complex SPA minunat. Da, domnule! Hotel Arc de Triomphe! Aparţine lanţului de boutique- hoteluri Residence Hotels, 4 stele su-pe-ri-or…  Unde-i situat? Cum unde?  În inima ei… inima capitalei.

Logo Residence

Proba nr. 6 „Turist în București, oaspete la Residence Hotels” – sponsor Residence Hotels

SuperBlog – 2016

*) Versuri Mimi Hacichian – Drumuri

 

Puncte obţinute: 95

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

19 Comentarii
  1. Citii, Danielă şi mă oltenizai! 🙂 Centru’ Vechi e jegos în week-end, iar exclusiviştii lui peşte prăjit stau în faţa teraselor şi înmulţesc gunoaiele. Aşa că Bucureştiul poate fi orice, în inima lui, da’ numa’ drag nu. Eu, una, m-aş închide în hotelurile Residence şi n-aş mai ieşi niciodată, căci contrastul e izbitor. Danielelor, vă urez cât mai mult SPA…ţiu întru reîntoarcere.

  2. Daniela, ce ziceai? Ca nu te aduni în inspiratii? M-ai facut sa-mi fie dor de Bucuresti, iar mie nu mi-e dor niciodata de acest oras. Am locuit 4 ani acolo, nu tocmai cei mai frumosi, desi asa ar fi trebuit a fi.

    Aici se tine gala anul asta? Impresionant, as spune! Ce ciudat e sa nu stiu clasamente, note, dar am observat ceva entuziasm pe grup, deci am presupus ca e de bine pentru multi. Succes!

    • Da, adevarul este ca eu chiar iubesc Bucurestiul. Cu bun, cu rau! Mi-ar placea sa-l iubeasca macar un sfert din locuitorii lui, asa cum îl iubesc eu. Si-l gasesc de fiecare data mai frumos…cred ca dorul de casa ma apasa!

      • …mai mult ca sigur, desi Bucurestiul imi place, dar numai prin anumite locuri. As merge in Bucuresti, acum ca tot vorbim despre…

    • E prea devreme sa vorbim de clasament. Suntem multi, foarte multi pe aceleasi locuri ori la diferente de unul, doua puncte. O sa se tot modifice, stii cum e!
      Cât despre inspiratie, eh, sa stii ca articolul era conceput pe o alta poveste, una mai romantica, dar am fost nevoita sa modific în ultima clipa. Neatentia costa! 🙂
      Multumesc pentru apreciere, Adriana!

  3. Asa galagios, haotic si nebun…Bucurestiul ramane orasul sufletelor noastre. Al copilariei noastre, al adolescentei noastre! Il iubesc! Felicitari! Un articol frumos!

  4. Felicitari, inca un articol frumos.

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: