UA-77766388-2

Oare îl mai iubeşti ?

Tii cu tarie sa-ti demonstrezi ca-l mai iubeşti si-ti pasa, de parca teorema aplicata fara demonstratie nu ar avea acelasi rezultat. Si, ca în orice metoda semantica de demonstrare a unei teoreme sau inconsistentei unei formule magice (a iubirii, în cazul asta), atribui o valoare ipotetica propozitiei complexe asupra careia trebuie sa decizi si apoi, pas cu pas, atribui valori de adevar inconsistente propozitiilor elementare.
Ca-n metoda matriceala sau a „tabelelor de adevar”.

 

Nu stiu de ce o faci. Nu stiu nici macar daca demonstratia pentru tine ar clinti, în „muntele” de om ce-ti sta în cale, o pietricica cât de mica.
O faci de parca demonstratia ar tine întinse frânghiile papusii lui Zola, iar aceasta si-ar analiza putin etica si ar trece, printre sforile minutios „orchestrate” de „artist”, de la ipocrizie la sinceritate.
Nu. Nu ai nevoie de propozitii complexe, si nici atât de demonstratii, nici pentru el, nici pentru tine. Nu ai nevoie, pentru ca… pâna si muntii respira. Si respira acelasi aer intoxicat ca si tine. Aerul pe care l-ati poluat amândoi cu false promisiuni.
El stie, la fel de bine ca tine, ca nu-l mai iubeşti.
O stie de când ai cedat locul tau, alaturi de el, la cina si ai luat pozitia de drept a soldatelului sau ospatarului lingau, care-si ofera serviciile sperând ca la sfârsit îsi va primi rasplata.
O stie de când tandrele mângâieri s-au transformat în scarpinari pe spatele prea gros, altadata vânjos, iar uleiul aromatic cu care-i parfumai pielea s-a îngrosat si el si-arata acum ca o crema de pantofi „de piele” sau o solutie de îmbalsamare a mumiilor.
O stie de când dintii îti scrâsnesc în gura la fiecare rufa aruncata în cos, de când cauta cu disperare perechea de la ciorapul maro iar tu, zâmbindu-i ca o vrajitoare, îi aduci ochelarii.
O stie de când îi ceri insistent sa cumpere un pat matrimonial, cel mai mare cu putinta, pentru ca ala mic si îngust, pe care-l înca-l mai aveti, te strânge.
O stie de când fluturii „de matase” pe care-i aveai în stomac când totul era roz si bine s-au transformat în „viermi de matase” care te rod pe dinauntru si-ti fac gauri precum moliile-n lâna.

 

O stie…
O stie de când rupi spinii de la trandafiri si-i lasi apoi sa moara-n glastra dezbracati, curatati precum morcovul pentru supa.
O stie de mult…. De când soarele tau nu mai rasare sau apune la aceeasi ora cu al lui.
O stie de când… o stii si tu.
Si atunci? Cui si ce demonstrezi?

 

Surse info: Demonstrarea teoremelor în logica cu predicate

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

1 Comentariu

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: