UA-77766388-2

Flick flack, cu triplu surub

Se mai dadu unul în stamba! Si nu o data. Ci de doua-trei ori. Ca la flick flack-ul acrobatic si cu triplu surub. Ca sa fie clar si de înteles pentru toti: îsi mentine ferm pozitia (pe unda) si cade, ca Hopa Mitica, mereu în picioare.
Bade Badeo, si tu lovesti în noi? Ce-ti facu diaspora?
N-o sa ma iau de el acum, desi ma manânca degetele. Lui i-am pregatit o supriza.
Vreau, însa, sa ma întorc putin în urma cu 25-30 de ani. Sa ma întorc la vremea lui Ceausescu, când diaspora era formata din câtiva curajosi care au sarit pârleazul si câtiva „exilati” care au avut norocul sa fuga înainte de a fi batuti mar si bagati la zdup, la Sighet (sau alte puscarii comuniste, ca erau destule).
Aproape ca lipsea din uz cuvântul „diaspora” la vremea aia. Multi nu-l cunosteau macar, altii nu-l foloseau iar mass-media tacea mâlc. Pe vremea când individul care cuteza sa ramâna afara era, fara dar si poate, un tradator de tara periculos si, ca atare, trebuia sa fie urmarit de Securitate pâna la capatul Pamântului. Cam de pe vremea aceea m-am familiarizat cu expresia „Te gasesc si-n gaura de sarpe!”, pentru ca era mai cunoscuta si uzata decât termenul „diaspora”.
Multe personalitati ale României au ramas printre vecini. S-au ascuns, s-au camuflat iar când au considerat ca a trecut destul timp de la fapta lor abominabila, au scos usor tartacuta la iveala si au dat semne de viata. Dar nu orice fel de semne, ci d’alea usturatoare.
Cu toate astea, nu s-a facut vâlva la nivel national. Adica, populatia de rând considera „actul tradator” mai degraba un act eroic si, pe ascuns, se tineau pumnii strânsi a bafta pentru cel „putin plecat”.
Toti am avut colegi de serviciu ramasi pe-afara, prieteni poate, rude sau cunostinte. Tuturor membrilor familiei ramase acasa se faceau dosare în care era pozata, scrisa si descrisa si „tâta pe care a supt-o” fugitivul. S-or fi clasat alea vreodata?
Nu, nu cred. Ba mai mult, si mai nou, încep sa se deschida altele.
Pentru ca „tradatorii de tara” de azi sunt mai periculosi decât cei de acum 30 de ani.
De ce ? Pai, sa vedem:
1) Nu mai pleaca de teama ca ale lor convingeri îi pot vârî dupa gratii, ci de teama ca neajunsurile lor îi pot baga în mormânt de-a binelea, cu familie cu tot;
2) Pleaca teleleu, de capul lor, în lumea larga, lasând acasa progeniturile în cârca statului care, culmea culmilor, trebuie sa le ofere educatie si sa se îngrijeasca de starea sanatatii lor. Pe gratis… ;  
3) Nevestele, care nu pot însoti pe tradatori, îsi ridica acasa poalele-n cap, iar fiii, educati si pregatiti de statul „mama”, umplu puscariile, adica, cu alte cuvinte, ocupa cu nerusinare (pentru cine stie ce gainarii) locurile celor care ar fi trebuit sa intre si sa nu mai iasa vreodata de-acolo: adevaratii tradatori ai României (n.a.);
4) Au, din nefericire, parinti batrâni si bolnavi, carora le trimit bani de… biscuiti. Cum, tot din nefericire, biscuitii de astazi sunt fragezi (nu beton, ca înainte), sunt consumati de saracii batrâni care, de-acum încolo, nu vor mai asteapta disperati pensia lunara (ca tot degeaba o asteapta) ci codul Western Union, trimis pe „sleau” de odrasla tradatoare;
5) Fac tara de râsul râsului: culeg capsuni, taie gâtul lui Asparagus officinalis (sparanghel), lucreaza pe santiere, „cersesc” salariul cuvenit statului dusman care i-a primit si, desi nu o sa le foloseasca probabil niciodata, platesc taxele si umfla bugetele vestice de valuta forte, în loc sa contribuie si ei acolo, cu câte 10 euro pe luna, la saracitul buget al Statului Român;
6) Fac Guvernul de rusine: vor sa voteze si, unde mai pui, nici nu voteaza cu cine trebuie;
7) Se grupeaza în „claci” periculoase si, cum sunt din ce în ce mai multi, ameninta – mai ceva ca minerii -, ca vin sa faca ordine în tara. Sau, culmea periculozitatii, „Sa-si ia tara înapoi!”;
8) Vocea lor începe sa se faca simtita în lume si, concomitent, sa devina nesimtita de-a dreptul în propria lor tara (nu neauzita, ci impertinenta).
Ma întreb, umil, asa cum îi sta bine unui diasporean, care-i diferenta între cele doua epoci/vremuri? Evoluam sau ne îndreptam, cu pasi repezi, catre involutie? Crestem, ca natiune?
Doare. Dar nu atât pentru ca unul sau altul se da în stamba pe postul national de televiziune (sau alt canal) cu câte o insulta grava la adresa diasporei, ci pentru ca masele încep sa-i ia în serios.
Pe paginile/blogurile defaimatorilor, fac tumbe sute/mii de fani care aplauda flick-flack-ul VIP-ului… ca d’aia-s fani. Uita ca au asteptat si ei cândva, cu sufletul la gura, pachetelul de afara. Pachetelul cu… cookies (ca sa ma exprim asa… în limba diasporeana).

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

3 Comentarii
  1. Crestem pe naiba! Cu fiecare noua zi ma conving mai tare ca ne dorim sa ramanem pe loc, sa traim ca in evul mediu inca o mie de ani de acum inainte. Ca ei ne vor prosti, inteleg. Dar noi, noi de ce naiba vrem sa ramanem prosti, de ce acceptam?

  2. N-am întâlnit, pâna acum, o tara care sa-si insulte în asa mod emigrantii. Este revoltator si dezgustator, iar argumente de tipul "Sa vina si ei în tara sa se chinuie ca noi…" mi se par stupide în adevaratul sens al cuvântului.

  3. Si nu-i o voce, doua… sunt cu zecile de mii… :(((

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: