UA-77766388-2

Eu si „Bosumflata”

Preambul la Articolul „AYGO. Go Fun Yourself
Autobianchi Abarth a 112
Nici bine n-am dat vestea-n tara ca încep scoala auto si iata ca am deja ocazia sa-mi aleg masina.
Adica întâi potcoavele si apoi calul !
Am avut carnet, dar mi-a expirat. Am avut si masina, dar s-a volatizat. N-am sa intru în amanunte acum, ci am sa va relatez mai bine o întâmplare din urma cu aproximativ 15 ani, cam tot atâtia ani de când l-a apucat pe carnetul meu chestia cu expiratul.
Era toamna. Ma aflam în tara, într-un mic concediu de examene. Familia îmi ramasese în Portugalia, ca sa nu ma corupa si sa ma deranjeze de la îngrasarea porcului în ajun (de examen).
Nu-mi aduc aminte cum mi-au mers treburile în sesiunea aia, dar mi-a ramas în minte – întiparita pentru totdeauna – patania din ultima zi a sederii mele.
Încercam sa gasesc pe cineva sa ma duca la aeroport a doua zi. Trebuia sa fiu acolo cu doua ore înainte, pentru check-in. Adica pe la patru dimineata.
Cum n-am gasit musteriu, am cerut masina surorii mele în ideea ca trec pe la prietena mea dimineata la trei, o iau din pat si mergem împreuna la aeroport. Dupa aceea, ar fi predat masina posesorului de drept. Planul era perfect. Mi-am facut valizele (le-am umplut bine de carnaciori si mititei – ca se putea pe atunci), am plecat catre sora mea care locuia la doar cateva statii de tramvai si am luat masina – de-abia iesita de la reparatii. Era mica, rosie, zglobie – nu va spun marca – … semana cu cea a lui Mr.Bean. Distractia era enorma de cate ori ne urcam la volan si o umpleam pe mititica pana la refuz. Copii, copilasi, mame, bunici… Când ieseam se tavaleau toti de ras în jurul nostru. Nu ne mai terminam…
Dar sa continui cu patania mea.
M-am trezit a doua zi la timp. Am încarcat asadar valizele si am pornit catre prietena mea, conform planului X. Am trecut de intersectia Bulevardului Marasesti cu Dimitrie Cantemir si am continuat drumul catre Nerva Traian. Am ales sa scurtez drumul si sa evit semafoarele luând-o prin pasajul subteran Marasesti. Bucurestenii cred ca stiu ca acesta e în forma de albie. Panta coborare si, de la jumate încolo, panta urcare. Dar mie pana la jumate mi-a fost… Încercand sa urc panta, am ambalat putin motorul care, nici mai mult nici mai putin, a tusit de doua ori si s-a oprit.
La trei dimineata, singura … într-un pasaj subteran slab luminat si plina toba de cunostinte tehnice si mecanice ! M-am dat jos, am mimat cateva operatiuni de deschidere si inchidere a capotei, dupa care mi-a venit strasnica idee s-o împing pana sus pe coama dealului. Si am împins-o… doar pana la jumatatea pantei. Cand mi-am luat mâinile de pe ea, s-a pornit cu spatele … eu alergam de mama focului si mititica dupa mine ! Luase viteza si ea… dar în sens contrar ! Ajunse, din nou, – adica eu si ea – la jumatatea pasajului, am mai încercat o cheie. A bubuit din toate încheieturile de câteva ori si a pornit. În bubuieli si troscaneli am ajuns la prietena mea, care ma astepta deja afara. Am „ascuns-o” pe mititica în parcarea blocului si am chemat un taxi. În fine, am ajuns la aeroport dar la câteva minute dupa ce se încheiase check-in-ul. Adica nu mai m-au acceptat pentru îmbarcare.
Si acum ce fac ? … o întreb pe cea de la bagaje. Îmi spune ca urmatoarea cursa este miercuri, pe doua zile adica. Adauga ca-mi pot lasa bagajul în aeroport, daca vreau. O mai întreb doar atât: Puteti cumva sa-mi bagati valizele la frigider ???
Cica femeile nu se distreaza la volan … Cum sa nu ? Mai acatarii decât barbatii ! La 18, la 30 sau la 50 de ani. De ce nu ?
Au trecut ceva ani de atunci. Nostalgia conducerii m-a facut sa ma reînscriu la scoala. Si reînscrierea m-a purtat, evident, pe paginile marilor concerne si firme auto. Am dat întamplator de Toyota Aygo. As minti sa spun c-am vazut-o circulând bezmetica prin oras … sau ca cine stie ce prieten o are deja. Nu, nu …
As vrea-o eu însa. Imi place tare. Mica, rosie … as numi-o „Bosumflata”. Asa-mi pare vazuta din fata. Mi-as combina-o rosu cu alb. Ca la Crucea Rosie. Pentru ca, daca odinioara distractiile mele se rezumau la a porni în tromba la semafor si a asculta muzica la maxim, acum m-as distra altfel. Ajutând batrânii care nu se pot deplasa, carând probabil sacii cu haine de donat la asociatii caritabile. Cu muzica-n surdina … atat cât s-o aud eu. Eu si „Bosumflata” mea !
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: