Primul contact cu „lumea de afară”

Când se fac referiri la vastitatea Universului sau la posibilitatea existenţei unui număr infinit de Universuri, mă ascund în mine şi încerc să-mi conturez propriul Univers. Cel pe care să-l înţeleg, ce-l pe care să-l străbat, să-l descopăr precum descoperi de-acolo, de sus, lumea noastră într-un grăunte de nisip ori de aici, de pe Pământ, cerul în corola unei flori… să strâng infinitul în braţe, aşa cum aduni eternitatea într-o clipă.

Ş-apoi ce-i clipa? Ce-i eternitatea?
Cine suntem noi? Suntem singuri în spaţiul atotcuprinzător, unde timpul se dilată şi se contractă până se suprimă, unde lumina nu-şi găseşte-o definiţie?
Suntem o Teorie aşezată peste Teorii? A Big-Bang-ului, a Corzilor, a Simetriilor? Rezonăm cu totul, cu nimc? Ne situăm pe aceeaşi undă de frecvenţă cu ceea ce ne înconjoară?

Read more