UA-77766388-2

Posts Tagged advertoriale

Primul contact cu „lumea de afară”

Primul contact cu "lumea de afară"

Când se fac referiri la vastitatea Universului sau la posibilitatea existenţei unui număr infinit de Universuri, mă ascund în mine şi încerc să-mi conturez propriul Univers. Cel pe care să-l înţeleg, ce-l pe care să-l străbat, să-l descopăr precum descoperi de-acolo, de sus, lumea noastră într-un grăunte de nisip ori de aici, de pe Pământ, cerul în corola unei flori… să strâng infinitul în braţe, aşa cum aduni eternitatea într-o clipă.

Ş-apoi ce-i clipa? Ce-i eternitatea?
Cine suntem noi? Suntem singuri în spaţiul atotcuprinzător, unde timpul se dilată şi se contractă până se suprimă, unde lumina nu-şi găseşte-o definiţie?
Suntem o Teorie aşezată peste Teorii? A Big-Bang-ului, a Corzilor, a Simetriilor? Rezonăm cu totul, cu nimc? Ne situăm pe aceeaşi undă de frecvenţă cu ceea ce ne înconjoară?

Continuare...

Tu nu eşti sănătoasă! Dar, până când…?

Tu nu eşti sănătoasă! Dar, până când...?

Sigur că nu sunt! Cum să fiu? Începând cu pufăiala compulsivă a ţigărilor şi terminând cu lipsa mişcării, toate indică faptul că nu sunt. Mese la ore nepotrivite, excese urmate de zile întregi în care mă pedepsesc, schimbări comportamentale şi obiceiuri necuvioase, păcătoase, care se răsfrâng asupra sănătăţii. Îmi aduc aminte de o melodie în care versurile se traduceau, cumva, aşa: „Când capul nu judecă, corpul este cel care plăteşte” (António Variações). Şi plăteşte scump!

Continuare...

În lumea mea obscură…

În lumea mea obscură...

Din speranţe spulberate… Pentru idealuri împrăştiate Infernul îşi face loc, Se strecoară grăbit în viaţa mea. Regrete, iluzii, Îmi coboară existenţa într-o obscuritate… (Obscuritate bizară – Florina) *** Aveam un coleg a cărui lene era mare. Mai mare ca a mea, cea din zilele în care nici crunta foame nu mă dă jos din pat. Doar lipsa ţigărilor a reuşit această performanţă în „acele” zile, marcate ca atare. Colegul de care vă povestesc avea o „vorbă”, pe care o rostea

Continuare...

Denim: beatum matrimonium, fortunatum vinculum

Denim: beatum matrimonium, fortunatum vinculum

Nu te chinui să le înţelegi vreodată! Ori le iei aşa cum sunt şi-ţi faci treaba cu ele, ori le laşi acolo unde sunt… că s-o găsi „ac de cojocul lor”!. Le porţi (în suflet) cât le porţi, dacă le-ai luat, şi le găseşti înlocuitor când nu mai corespund cerinţelor. Ştim doar că dragostea nu ţine-o veşnicie, iar de beatum matrimonium, fortunatum vinculum* auzim din ce în ce mai rar. Mai sunt şi excepţii, cum vom vedea în rândurile de

Continuare...

Şi, uite-aşa m-am distrat de ziua mea!

Şi, uite-aşa m-am distrat de ziua mea!

  – Ţi-a sosit green cardul! Hai, coboară! – Ce mi-a sosit? N-am depus actele la loteria vizelor! – Panoul ăla verde… cum se numeşte? A sosit… cu copii cu tot! Toma al meu nu are habar de nicio chestie. Dar se bagă în seamă de unul singur. Când i-am spus că o să chem la distracţie echipa PartySnap, m-a întrebat în ce divizie joacă! Degeaba îi explici lui că este vorba de o nouă modalitate de a-ţi distra invitaţii

Continuare...

Pe o palmă de pământ…

Pe o palmă de pământ...

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească…„ Frumos îşi începea marele Ion Creangă povestirile. Casa părintească şi amintirile din copilărie erau semnele trecerii lui prin viaţă, probele de netăgăduit ale existenţei lui pe-acest Pământ. De-ar fi fost vreun Jules Verne, şi-ar fi imaginat probabil „casa viitorului”, dar ceva mă face să cred că pe a lui „acasă” ar fi lăsat-o acolo, unde era, pentru totdeauna. Întru nemurire! Ar fi oprit

Continuare...

Toma al meu „umblă” cu două…

Toma al meu "umblă" cu două...

  Suntem ca echipele sportive care dispută marea finală pe teren neutru. Pentru una se cântă imnul Italiei, pentru cealaltă imnul României… gazda, Germania. E foarte greu să–ţi menţii identitatea, să împaci capra şi varza. Compromisurile sunt cele care ne salvează, aşa încât tot disputăm finale de ceva ani buni de zile. Nu contează prea mult nici cine câştigă, nici ce! Important este jocul! Şi, Doamne, ce ne mai jucăm! Nu-i exclus să vezi la noi, la o masă de

Continuare...
Pagina 2 din 41234

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Distribuie "Spicuiri"!

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: