UA-77766388-2

DIY cu GTools & Makita!

Aminteam într-unul din articolele de început de pe acest blog fraza lui Abraham Maslow, care se potriveşte de minune şi acestuia: „Când ai doar un ciocan în mână, toate lucrurile ţi se par cuie„.
Imaginaţi-vă ce se întâmplă atunci când ai o trusă întreagă! Sau mai multe…
Bărbatul meu este constructor. Scule în casă, pe dulapuri, în debara, în cămara, pe sub pat, prin toate colţurile apartamentului. Cămeruţa de la subsol, plină şi ea. Dacă însă am nevoie să-mi bată un cui… mda! Noroc cu emisiunile şi proiectele „Do It Yourself„!
Proiect DIY
Sursă foto: www.bankforeclosuressale.com

De vreo doi ani încoace, am decis să nu ne mai oferim cadouri de „mare” trebuinţă la aniversări, onomastici sau sărbători. Gata cu bluzele şi pantalonii în dungi, gata cu parfumurile – pe care oricum ni le cumpărăm şi fără „La mulţi ani!” şi alte urări… Gata! Luam chestii care sa ne facă plăcere… chestii pe care nu le socoteşti neapărat necesare sau utile decât când… na, se întâmplă să ai nevoie şi dai din colţ în colţ.
Aşa ne-am ales cu zeci de gentuţe de scule, care mai de care mai „pricopsită”.
Anul trecut, de Crăciun, i-am luat ălui meu cadou un ciocănel cu diverse alte utilităţi pe lângă bătutul cuiului în cap. O sculă universală, cam aşa ceva. Îl ţine la maşină… că şi la aia „meştereşte”! Ca răspuns la gestul meu tandru şi iubitor (cred că nu-i tocmai plăcut să primeşti cadou un ciocan, nu?) mi-a oferit, la rândul lui, o trusă frumos ambalată, cu fundiţe şi brizbrizuri. Am fost convinsă că este o trusă de cosmetice, dar… Supriză! Nu erau make-up-uri înăuntru, ci scule Makita!
M-am dezumflat pe moment, dar, vreau să vă spun, nu există zi în care să nu folosesc ceva de-acolo, fie că strâng şurubul unui capac de la vreo cratiţă, fie că montez sau demontez ceva (că la asta mă pricep bine), fie că atârn un tablou sau vreo diplomă pe care o mai scoate el de la naftalină…
Îmi este atât de dragă şi de utilă, că-mi vine să-mi cumpăr în fiecare zi una!

Grădină nu avem, balcon nu, de asemenea… Visez, totuşi, să am un spaţiu verde, mic, un colţişor al meu, pe care ştiu deja cum l-aş amenaja fără prea mulţi bani, fără prea mult efort.
Dar, înainte de a vă spune cum, doresc să vă spun, în câteva fraze, despre materialele pe care le-aş utiliza. Deşi am auzit de multe ori cum că a construi din deşeuri, materiale reutilizabile, este un act de zgârcenie, eu îl consider un act de dragoste faţă de natură, faţă de resursele epuizabile, faţă de pădurile defrişate an de an pentru tone de hârtie care se aruncă. Un minimum pe care l-am putea face toţi pentru planeta noastră, lăsând-o mai curată şi mai puţin poluată pentru generaţiile viitoare.  
Ştiu, am mai scris despre asta, dar continuă să mă preocupe lipsa de atitudine a celor mai mulţi dintre noi. 
Eu trăiesc în Germania, ţară în care gunoiul se sortează în patru categorii: reziduri menajere; apoi, plastice, ambalaje, conserve; o alta, hârtie şi cartoane, şi, evident, sticle, borcane care nu se pot returna magazinelor. Avem în permanenţă în casă două tipuri de coşuri de gunoi. Plătim pentru fiecare sticlă de apă sau băuturi răcorioare 25 de centi în plus la cumpărare, pe care ni-i recuperăm ulterior la centrele de colectare a acestora. 
La început mi s-a părut ciudat, o treabă nelalocul ei… acum, însă, reciclarea mi-a intrat în sânge, cum s-ar spune, şi mi s-a părut revoltător faptul că la noi, în România, nu se gândeşte nimeni serios la această problemă extrem de importantă şi benefică tuturor.

Deci, ca să revin, aş utiliza la amenajarea micului meu spaţiu verde materiale reciclabile, refolosibile: sticle de plastic, bucăţi de lemn din mobilă veche, sertare, cauciucuri etc etc. 

Mi-aş face o mică seră sau o gradină verticală, în care aş planta ierburi aromatice pe care le utilizez zi de zi la gătit: rozmarin, busuioc, timian, maghiran, sovârf, ş.a.
Cum aş face? Simplu…
Pe un gărduleţ, fie în romburi, fie în pătrăţele, construit din şipci de lemn îmbinate şi apoi vopsite sau lăcuite pentru a rezista mai bine la condiţiile de afară, aş monta, cu cleme de plastic sau cureluşe de metal adaptabile,  sticle de plastic sau bidonaşe tăiate pe jumătate sau pe lung, după caz. În ele aş planta ierburile mele şi le-aş aşeza după cum nevoile o cer.
De ce o grădină verticală?
Într-un spaţiu mic, cel mai important aspect este organizarea acestuia încât să utilizezi la maxim puţinul pe care-l ai. 
Grădinile verticale au fost utilizate încă de pe vremea regelui Ninus, întemeietorul Babilonului, acesta construindu-le pentru soţia sa Semiramida, deci, cu aproximativ 2200 de ani înainte erei noastre. 
Pe lângă aspectul estetic, grădinile verticale sau suspendate sunt uşor de îngrijit, ferite de rozătoare sau alte animale, ocupă puţin spaţiu şi pot fi adaptate oricăror necesităţi, inclusiv mutate pe timp de iarnă în apartament.

O altă idee pentru decorarea micului meu colţ de natură, ar fi construirea unui fotoliu „verde”, utilizând câteva plăci de BCA, care-i uşor de tăiat şi lucrat, pe care aş monta acelaşi tip de gărduleţ pe laturile exterioare. Picioarele fotoliului ar putea fi „încălţate” cu patru tăviţe ori sertare de metal, lemn sau ceramică, în care s-ar pune pământul cu răsadul plantelor căţărătoare, acoperit apoi cu pietricele colorate, iar pe partea interioară ar putea fi montate două pernuţe speciale pentru scaunele de grădină. 
Cam aşa ar arăta…

Fotoliu decorat cu plante agatatoare
Sursa foto: www.scienceofthetime.com
Şi pentru că-mi plac foarte mult etajerele cu plante, îmi imaginez cum aş putea construi una…
Din cele două scări de lemn pe care bărbatul meu nu le mai foloseste, aş îmbina, cu doar câteva şuruburi „sănătoase”, o placă deasupra,  cadrul etajerei urmând să fie decorat apoi cu plante agăţătoare. De la apartamentul vechi, am, încă, prin debara o bară extensibilă, pe care aş pune o perdeluţă făcută din funduri de sticlă de plastic incolor, pentru a reflecta lumina soarelui. 

Cortina din sticle de plastic
Foto arhiva personală.

Mica grădina ar fi, astfel, creaţia mea, locul meu de relax şi inspiraţie. Ori, nu?

Apropo…
Acum câţiva ani, am construit un mini-bar dintr-un suport cromat cumpărat iniţial pentru chiuveta de la baie. Am plătit geamul şi ledul cât nu face un mini-bar autentic. Dacă aş fi avut atunci câteva scule electrice Makita, aş fi economisit destul cât să umplu barul cu băuturici alese… pe-o sprânceană.
Dar, deh! Dă, Doamne, românului mintea de pe urmă!
Mini-barul meu
Mini-barul construit de mine 🙂
Bâjbâiţi încă în căutarea unui cadou potrivit? Aniversări, onomastici, cununii, „case de piatră”, grădini? GTools e soluţia, doamnelor şi domnilor! Mergeţi la sigur, direct la sursă…
Magazinul lor vă pune la dispoziţie tot ceea ce aveţi nevoie pentru amenajări interioare sau exterioare, construcţii, echipamente de protecţie, grădinărit. Găsiţi la ei drujbe, polizoare, rindele, maşini de găurit şi înşurubat, motocositoare, fierăstraie, suflătoare, maşini de tuns gard viu, unelte de mână, cum ar fi: capsatoare, cleşti cu nituri şi pistoale cu adeziv, echipamente pentru sezonul ploios precum şi materiale izolatoare ceramice – non azbest.
Dă o notă de eleganţă şi confort casei şi grădinii tale cu GTools & Makita
Gata! Am pus punctul pe „G„!
Acest articol participă la concursul SuperBlog – Editia toamnă 2015
Proba nr. 15: Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!: Sponsor: GTools.ro
Sigla GTools

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

6 Comentarii
  1. Dă-i, Doamne, românului din Ghermania mintea de pe urmă, da?! :))
    Bricoluțe mai suntem!

  2. Hahaha… da! Te pui cu emigrantii?
    Mestesugim, ce mai?

  3. Imi inchpui ce vezi in Germania in materie de reciclare, banuiesc ca sunt mult mai responsabili. Asta e si parerea mea; ca nu merita sa te apuci de mesterit decat daca vrei sa reutilizezi. Foarte frumos articolul!

  4. Aici iei amenda daca nu reciclezi gunoiul înainte de a-l duce la tomberon. Da, sunt mult mai responsabili si constienti ca reciclarea este în interesul tuturor.
    Cunosc pe cineva care transforma piese de mobilier pe care le cumpara din târguri sau le aduna de pe strada (când se arunca mobila) si le transforma în piese de arta… extraordinar hobby!
    Multumesc pentru vizita si apreciere!

  5. Frumos articol! Felicitari!

  6. Multumesc mult :)! Bafta si tie în continuare!

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: