UA-77766388-2

Daniexit… EU şi vremurile căcăcioase!

Vin vremurile căcăcioase!

Ies şi EU(!)… să duc căţelul la o pipineală. Dau colţul, deşi nu mi-a sunat ceasul încă, dar anticipez, şi când ajung în dreptul aprozarului arkadaşului, mă izbeşte o imagine care prevede un viitor sumbru: criză! Criză economică, financiară… criza crizelor, pentru care nemţii încep să se pregătească deja.

Un domn, destul de bine îmbrăcat, scotocea de mama-focului printre resturile „disponibilizate” de aprozar. Mai mult, rupe din mănunchi două pungi nou-nouţe – ca şi când ar fi pornit la cumpărături – şi începe să le umple cu pere, mere, roşii, morcovi, pătrunjel, cartofi… toate din coşul de gunoi „proaspăt”… aprovizionat.

O fi rău, o fi bine? Adică… rău pentru mine, bine pentru el?
Nu ştiu! Nu, încă!

Dacă vă imaginaţi că bătrânul a încărcat pungile într-un cărucior d’ăla de butelii şi a pornit mai departe, trăgând de el ca de un cal mort, va înşelaţi amarnic! Omul avea maşină! Şi nu una ponosită, aşa, ca de pe vremea lui Pazvante! Una mai bună decât sper EU să am în următoarele luni… sau ani, sau secole!

Dar, că aici începe partea găunoasă a problemei… el are, pentru că economiseşte!

În timp ce EU dau 2 euro pe kilogramul de pere, care-n prima zi arată ca în revistă, a două, însă, sunt deja pălite şi pline de musculiţe, el le ia gratis! Le spală, le curăţă de partea vătămată, foloseşte partea bună… şi tot aşa, cu fiecare-n parte.

Eu risipesc, el adună! Şi ca mine, o mulţime!

Ţineţi minte găletuşa cu bani mărunţi pe care v-am arătat-o pe Facebook? 50,06 euro avea! Un cent, doi cenţi, cinci cenţi… rest pe care nu-l mai pretinzi la casă, monezi pe care nu le mai bagă nimeni în seamă, cum spunea şi Ioana. Monezi pentru care nu-ţi vine să te mai apleci, că tot nu valorează nimic!

Găletuşa cu mărunţei

Ei bine, valorează! Şi povestea cu bătrânul bine îmbrăcat şi cu maşină de invidiat este un exemplu elocvent că cei mai mulţi dintre noi risipim. Cumpărăm mai mult decât realmente folosim, de cât avem nevoie, apoi aruncăm, ne debarasăm, producem gunoi, într-un an, mai mare decât „Casa Poporului” de la Bucureşti.

Nu vă vine să credeţi, nu?

Nu-i nimic! Am să mă iau doar pe mine la analizat:

1. Cumpăr carne proaspătă. Sau aşa pretind, aşa mă fac ei să cred. O cumpăr la preţul afişat în prima zi şi, de cele mai multe ori, nu apuc s-o gătesc în aceeaşi zi în care am cumpărat-o. O bag în frigider şi-şi aşteaptă rândul cuminţică. După trei zile, magazinul o vinde cu o reducere de 30%. După cinci, adică cu o zi înainte de termenul de scadenţă (reţineţi că termenul este orientativ, produsul fiind bun încă două-trei zile după scadenţa indicată pe etichetă), magazinul o vinde cu 50-70% reducere. Cu alte cuvinte, cum mie mi se întâmplă s-o gătesc în a cincea zi, mă întreb de ce-mi încarc frigiderul meu cu ea din prima zi, în loc să o las „la macerat” la magazin şi să o iau acasă în a cincea zi, cu 30-50% din preţ?

2. Aproape orice magazin alimentar de la noi, şi nu numai alimentar, oferă puncte pentru cumpărăturile făcute de la ei. EU nu am niciodată cardul de puncte la mine! Sau, dacă din întâmplare îl am, uit să-l dau! Alţii îl bagă-n buzunar şi-l dau şi pentru câteva chifle cumpărate…

3. Hârtia igienică, pentru că mult mâncăm, mult… mda! Mă bucur s-o iau pe cea ieftină, că dorsalul meu nu merită Zewa cu patru straturi, şi consum de cinci ori mai multă. O pliez, pentru că altfel risc să mă şterg cu degetul!

Regulat, fac ăştia promoţii: Cumperi un bax de 16 role de Zewa (sau mai multe) şi preţul pe bucată scade masiv, aşa încât cea de calitate este cu mult mai ieftină decât cea reciclată! Păi? Cum să iau eu 16 role de calitate, ieftine, când pot să iau săptămânal un bax cu 8 proaste şi niciodată la reducere? Să-mi ocupe spaţiul? Nhe!

4. Bacşişul pe care-l dau în fiecare zi la „momentul de socializare”… la un cappuccino, la butoiaş, în picioare, în goana calului. Eh, asta-i chestie veche, deja!
Un simplu calcul îmi demonstrează că, în zece ani de risipă, am „oferit” altora o maşină, la mâna a două, adevărat! Cum??? Simplu: 0,30 x 365 x 10 =  1095 euro! Dacă aş pune şi preţul unui cappuccino (pe care mi-l pot face singură acasă), precum şi faptul că am băut uneori două sau trei într-o singură zi, maşina ar fi fost la zero kilometri! Mişto, nu?
Culmea economiei, EU dau click pe reclame pentru 0,001 cenţi (diviziune a dolarului) în fiecare zi! Hahaha!

5. Trimiterea banilor prin Western Union! Ravagii am făcut şi aici. Lunar, hai să nu pun 10 ani, ci doar 8, am plătit între 14,90 şi 25,90 euro pentru trimitere. Uneori, de două ori într-o lună… dar nu pun la socoteală nici asta! În medie, 20 de euro pe lună. 1920 de euro!

Mai sunt?

Da! Sunt încă multe de adăugat. Nu-mi pun la socoteală viciile, că pe alea le merit pe deplin, nu adaug nici saci întregi de haine cu etichetă trimise, pentru că cineva drag mie (sau, cine ştie?) le-o fi folosit, nu pun la socoteală cosmetice cumpărate şi lăsate pe rafturile din baie să se usuce sau să expire… Nu le mai pun, pentru că, dacă economiseam, astăzi v-aş fi scris dintr-o casă mare, de la biroul situat la etaj, având în faţă priveliştea minunată a trandafirilor scăldaţi în roua dimineţii, şi nu dintr-un apartament de două camere, fără balcon, la care plătesc chirie şi… naiba să-l ia(!), nici măcar de-o privelişte mai acătării nu am parte.

Dragii mei, ne-apucă criza! Şi dacă britanicii or găsi resurse să iasă din ea, pe noi ne va duce la fund rău de tot! Economisiţi acum, că mâine s-ar putea să fie prea târziu!
Cumpăraţi baxuri de 16, 24, 32… vin vremurile căcăcioase!

Daniexit! Pentru totodeauna! S-a zis cu toată economia mea de (la) piaţă!

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

7 Comentarii
  1. Aaaa, daca incepi sa regreti pe ce-ai dat bani aiurea, e jale. Ma mai apuca si pe mine, dar stii ce? Banii te subjuga numai atunci cand tii prea mult la ei. Trateaza-i cu flit si ei vor veni atat cat iti trebuie. Cand incepi sa-i strangi, s-a terminat. Ochiul stii tu cui, sa nu-l invocam pe-aicea!

    • Nu este un regret în forma clasica… nu-i aveam, oricum, în momentul asta. Este mai mult un repros pe care mi-l fac pentru risipa sau pentru ca nu i-am folosit în scopuri mai potrivite.
      Cât despre strâns, eh, îmi reuseste „economiseala” numai cu firfireii! 🙂

    • Aha! Si la camere am „economisit”!!! Sunt trei, nu doua… ma corecteaza cineva din culise! hahaha!

  2. La fel spun si eu! Când apare dragul meu copil cu baxul de hârtie igienica, vremuri… Da, ce sa mai comentez? De ajuns, nu?

    • Dragile mele (surorilor ma adresez), nu va mai concentrati asupra pozei si etichetelor! Esenta e alta! Mai sus, mai jos, dupa cum se aranjeaza bine în context!
      Vremuri cacacioace, da! Dar. cu precadere, pentru cei ce nu stiu sa-si „astearna” paturile! 🙂

      • Pe mine mă enervează că fac economie numai pe socoteala ultimilor bani. Adică, dacă mai am puțini și următorii sunt departe, atunci observ că sunt tampoane de trei ori mai ieftine, spre exemplu. :)))

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: