UA-77766388-2

Dacă nu reuşiţi să-i închideţi, internaţi-i! ‪

Monştrii din Vaslui sunt…
„Baietii cuminti ca niste fete” (mai putin cea violata… sau cum?), „provenind din familii decente, de oameni gospodari care nu au avut de-a face cu legea”, cu o educatie sanatoasa primita în familie, în scoala si într-o comunitate în care violul sare din cutiuta cu surprize mai mult decât în toata tara la un loc, sunt anchetati si judecati în libertate!!! Pentru ca, da, merita aceasta libertate. Pentru ca, da, nu sunt considerati indivizi periculosi. Pentru ca, da, mai sunt fete de violat în Vaslui!!!
Când iese la iveala câte un astfel de caz (destul de rar raportate, datorita atât traumelor psihice ale victimelor, cât si rusinii relatarii detaliilor unui astfel de act), tendinta celor din jur este, într-o proportie uluitoare (peste 50% dintre persoanele care afla), de a pune la îndoiala veridicitatea faptului sau moralitatea victimei.
Daca ne uitam pe câteva site-uri de specialitate, în doar câteva rânduri ne lamurim cum sta treaba cu violul.
Victimele sunt – în peste 90% din cazuri – de sex feminin, din acestea, 90% tinere între 16 si 20 de ani, si iar, din acestea, 90% violate de persoane cunoscute: colegi, prieteni, prieteni ai prietenilor.
Violate, de asemenea, femei în vârsta, copilite, femei însarcinate, femei cu handicap (bolnave), femei în blugi sau fusta, cu tocuri sau fara, provocatoare sau „în banca lor”… Femei, femei, femei.
97% din violatori ramân nepedepsiti! Nu-i greu de imaginat motivul. Cum spuneam mai sus, neraportarea si, ca atare, nesanctionarea violului au condus, în timp, la înmultirea cazurilor si la întarirea ideii ca victima are si ea o parte de vina.
Sunt mama. Însarcinata fiind, îmi doream nespus de mult sa aduc pe lume un baiat. „O femeie sufera mai mult în viata, iar eu nu as putea sa-mi vad copila suferind”, îmi spuneam. Chiar si asa, era un gând care nu mergea mai departe de suferintele „clasice” ale femeii. Un gând care nu depasea barierele suferintei suportabile, sa-i zic asa.
Pe masura ce fiul meu a crescut, m-am temut pentru el la fel cum de temi de nenorocirile care se pot abate asupra unei fetiscane inocente. M-am temut de grozavia vârstei, de anturaje nepotrivite, de momente în care barbatia lui si-ar arata superioritate (fizica) în fata unei plapânde femei.
M-am temut si i-am împartasit temerile mele. Am abordat deschis fiecare subiect, asa cum face, în mod normal, o mama. I-am fost, si-i sunt, prietena, înainte de toate.
Dragostea unei mame este incomensurabila. Aceeasi, indiferent de sexul copilului. Aceeasi, indiferent ca ai unul sau mai multi. Aceeasi, indiferent ca este mai bun sau mai rau decât altii. Instinctul protector cu care suntem înzestrate de mama-natura, face din noi fiare când suntem puse în situatia de a ne apara odraslele.
Mi-as apara fiul aflat în pericol, cu pretul vietii mele. Si l-as apara în orice mod posibil, daca ar fi nevinovat. Dar mie soarta mi-a surâs. Cel putin pâna acum. Pericolele reale au ocolit  oarecum „casa” noastra.
I-am cerut fiului meu parerea referitor la cazul fetei din Vaslui. Aparte faptul ca violenta si nelegiurile fac tot mai mult parte din cotidianul vietii noastre (ceea ce ma îngrijoreaza enorm), mi-a raspuns, simplu, ca acei indivizi nu sunt barbati, oameni sau persoane. Acei indivizi sunt „rebuturi” ale societatii. Sunt bestii, monstrii, produs al „genelor defecte” ale familiei si societatii… Dacă nu reusesc sa-i închida, sa-i interneze atunci! Au crescut… „bolnav”!
Ne nastem toti curati, fara de pacat, si ne „mânjim” pe parcursul vietii. „Necuratul si-a vârat coada”, ar spune cei mai credinciosi. Dar „necuratul” începe acolo unde-i loc de mizerie. Iar mizeria umana este cea mai scârboasa dintre mizerii. Este cea pe care chiar noi o cream!
Ma pun în situatia mamei care trebuie sa apere un astfel de copil-monstru. As reusi s-o fac?
Da. Dar nu asa cum au facut-o mamele celor vinovati de violul fetei din Vaslui, ci decent.
As zace probabil pe la portile judecatoriei, tribunalului si penitenciarului. Mi-as plânge soarta-n pumni, pâna ce lacrimi nu as mai avea. Mi-as pune valul pe fata trista si disperata si mi-as repeta la nesfârsit întrebarea: Unde am gresit?
Pentru ca, da, greseala ar fi în aceeasi masura si a mea.
As continua sa fiu mama. Nu stiu… Probabil aceeasi mama, pentru el. O epava, cu siguranta, dar aceeasi mama.
Însa, mi-as trai tot restul zilelor împartasind aceleasi sentimente de vinovatie si empatie pentru biata fata, nenorocita pe viata, si familia ei. Pentru cealalta mama distrusa sufleteste…  Pentru victimele copilului crescut si educat „atât de bine” de mine…
Si cu asta, am spus tot…

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

2 Comentarii
  1. Ma bucur ca le-ai scris si numele. Pt ca e important sa stie si alte femei (fie o persoana de la resurse umane, fie vreo posibila iubita, vreo posibila sefa sau colaborator de afaceri) si sa afle ca nu sunt oameni, nu judeca.

  2. Da. Cu cât vor fi scrise mai des, cu atât vor aparea mai repede pe motoarele de cautare pe net. Ziarele sunt pline de ei deja, au început si televiziunile, asa ca li s-a dus buhul. Sper, însa, sa nu mai cada vreodata si alte fete în capcane de-astea. La noi, cazurile de viol nu au fost foarte mediatizate sau sprijinite. Poate de data asta vor fi avizate si "instruite" mai multe copile, desi… la o adica, violatorii nu le vor întreba vreodata cât de "pregatite" sunt.
    Multumesc pentru comentariu :).

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: