UA-77766388-2

Cum unde? La Golden Tulip Times!

Doinei mele, cu nostalgie…

Noi ne ocupăm de restul! - Golden Tulip
Sursă foto*

Pe Doina o cunoscusem în prima zi de serviciu. O fată frumoasă, descurcăreață și mereu zâmbitoare. Pe ea o trimiteam „să bată la uși”, pentru că doar ea reușea să le deschidă.
Era, așadar, „cartea de vizită” (că doar n-o să spun „mascota”!) a Departamentului în care lucram.
Eram un grup’șor de fete tinere acolo, care mai de care mai simpatică și mai nebunatică, așa că cele opt ore de lucru treceau repede și plăcut.
După un an, am început să părăsim, una câte una, „cuibușorul de nebunii”. Şi dacă acel pas înseamna pentru noi că avansam în carieră, atunci, în termeni IT, aș spune că ne făceam upgrade-ul necesar.
Ne vedeam din ce în ce mai rar, instituția la care lucram având nu mai puțin de cincisprezece Direcții.
Unde credeți că „nimerise” Doina mea? La Direcția Protocol! Exact acolo și merita să fie, vă amintiți?
Protocolul unei instituții care se respectă este unul dintre cele mai importante departamente. E adevărat, este și multă bătaie de cap. Dar Doinei mele îi plăcea. Era făcută pentru genul ăsta de muncă.
Am reîntâlnit-o, deci, după câteva luni în care nu reușisem să ne vedem nici măcar o dată pe culoarele instituției. Eu făceam pregătire la Direcția ei pentru plecarea în misiune diplomatică, ea cu dosare, liste, agende și multe evenimente de organizat.
Stăteam de vorbă în biroul ei, când sună telefonul și doar ce o aud pe Doina:
– Sălile de protocol le am ocupate! Da, pe toate! Nicio șansă, domnule director! O să caut alternative!
Instituția noastră avea patru săli de protocol și erau toate „arvunite” în acel moment. Delegații peste delegații, reuniuni de lucru sau cine… Cine oare m-a pus să mă bag și-n „oala” asta?, o aud tânguindu-se cu vocea sugrumată, chipurile să nu mă deranjeze.
Dar eu știam că, de fapt, Doina avea nevoie rapid de o idee. Şi nu orice idee! Mă consulta mereu și pe vremea când lucram împreună. Eram „mămuca” lor, eu fiind cea mai în vârstă. Ei, nu… să nu exagerăm! Eram doar cu un an mai mare decât unele dintre ele.
– Ce delegație ai? o întreb zâmbind.

Nu-mi răspunde, dar zâmbetul meu îi dădea speranțe.  Intuia că jumătate din problemă era deja rezolvată.
– Ce-mi oferi? Ce idee-ți trece prin căp’șorul ăla mic?
Tulip! Hotelul de pe Decebal ….. Are săli de reuniuni elegante și o sală mare de conferințe care se pretează la ce ai tu nevoie, personal mai mult decât calificat, servicii ireproșabile, inclusiv VIP.  Zi-mi ce-ți trebuie și vorbesc cu băieții imediat. Îi cunosc pe câțiva dintre ei.

– Tu-mi iei pâinea de la gură! se maimuțări făcând pe ofuscata. Dar merg pe varianta ta!, completă Doina, mulțumită că locație eveniment a bifat pe listă deja. Las’ că sun eu, tu pune mâna și învață acolo!
N-apuc să citesc nici două rânduri din Normele de Protocol, la care dădeam examen, că o aud din nou la telefon:
Sala de reuniuni Panorama, complet echipată, cu capacitate de peste 70-80 de locuri – sau, dacă preferăm, Golden Tulip Times Club pentru reuniuni VIP mai restrânse , ok
Golden Tulip Times Club
Sursă foto*

cina pentru 24 de persoane, da, la ora 20,00, la Restaurantul Good Old Times, ok

Restaurantul Good Old Times
Sursă foto*
posibilități de cazare în camere superior sau de lux, cu facilități și room service 24/24ore și transfer de la aeroport la hotel și viceversa… Perfect! Avem nevoie pentru câțiva membri ai delegației…
Meniul cinei protocolare îl alegem noi, dar aș fi foarte încântată dacă ne-ați sugera și dumneavoastră câteva dintre platourile cele mai servite la astfel de evenimente. Cu cine să vorbesc? Cu Chef Titi? Bun, atunci… revin în două ore!  Da, sigur! Cu Doina P.… de la Protocol, ați vorbit!

Chef Titi și specialitățile lui culinare
Chef Titi și specialitățile lui culinare. Sursă foto*

Își notă toate informațiile obtinuțe în agendă, după care mă întrebă sec:
– Bem și noi o cafea? Hai și la o țigară!.. Nu am apucat să fumez nici măcar una pe ziua de azi!
– Na-ți-o Doino! Şi eu când învăț? Cu cine dau examenul, știi cumva?
– Ce să mai înveți, fato? Văd că te descurci mai bine ca mine! Ai luat examenul! spune, făcându-mi apoi cu ochiul. Hai repede, că am treabă!
„Treaba” Doinei nu se încheia odată cu găsirea localului, deși asta era o ușurare enormă pentru ea. Urma încă să trimită invitațiile oficiale, să-și alcătuiască echipele de protocol pentru întâmpinarea delegației oficiale la aeroport și să mobilizeze șoferii Direcției, să se ocupe, în paralel, de întâlnirile afaceriștilor care însoțeau delegația și, nu în ultimul rând, de un program care să includă o vizită la principalele puncte de atracție turistică din București. 
~~~
M-am întâlnit cu Doina peste exact o săptămână de la acel eveniment la hotel.
Aveam examen, iar ea era examinatoarea, bineînțeles.
După ce ne dădu notele (eram patru programați la examen în acea zi), îmi spuse:
– Mămuco!, mi-a ieșit evenimentul (c)a la carte! Delegația franceză a fost extrem de mulțumită, de șefa mea nu mai vorbesc… și m-am ales și cu o promovare! Dau de băut, șoptește! Ah, știi? Francezii s-au simțit la hotelul din Bucuresti ca în Paris. Parisul Balcanilor!
Eram fericită pentru ea, la fel cum am fost mereu când una dintre nebunaticele grupului de odinioară urca încă o treaptă pe lunga scară a afirmării.
Sigla Golden Tulip Times

– Cum ce să bem? Cum unde? La Golden Tulip Times! Ne vedem diseară în Clubul Panoramic SkyLine! Au o priveliște de sus, de-acolo… de nu mai contează ce-ți torn în pahar! 

Terasa Clubul Panoramic SkyLine

~~~

 (*) Site-urile sponsorului.

Cu acest articol, am încheiat proba a unsprezecea a concursului Spring SuperBlog 2016,
proba sponsorizată de Golden Tulip Times, gazda Galei din 23 aprilie 😉

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

7 Comentarii
  1. Vin și eu, se poate?

  2. Da' cum sa nu, Ioana! Doar sa nu dati în isteria de la Gala!!! hahaha

  3. Te așteptăm, Ioană! 🙂

  4. Să beti și pentru mine un pahar, chiar imi e ciuda putin că nu voi ajunge, as fi băut o cafea in Cafe Times locul meu preferat acolo. Fain, ca de obicei. Stilul tau..inconfundabil.

  5. Eu înca sper sa-ti faci timp macar sa ne salutam live. Dupa cum merge clasamentul, ar fi, cred, pacatul pacatelor sa nu ajungi.
    Cât despre stil… se amesteca cu alte atâtea mii asemanatoare ;). Dar are tot timpul sa se schimbe!

  6. …dacă te uiți pe pagina lui Mihai, coincidenta e fantastică. Avem o acțiune tare frumoasa de Florii, cu dansuri populare, copii in costume nationale cusute de oameni din zona, acum, proaspat, cu lucruri la care as dori sa lipsesc măcar să vă salut. Eu sunt realista și mă bucur de ce mi se intampla, dar pana in final simt că mă voi rostogoli ca o bilă. Acum, mai e pana atunci și măcar de as putea sa ajung la gală..fără să mai rămân la petrecere, doar cat sa ma pot intoarce …la ce povesteam. Nu știu, dar sper sa iau decizii bune. Și clasamentul, evident, îmi va dicta soluția, să nu fiu ipocrită. Te pup, Dani.

  7. Nu-l am pe Mihai pe lista. Postarile lui apar prin tine la mine. Ocazional, deci. 🙂
    Bafta, Adriana! Da, sunt sigura ca vei lua decizia corecta. Eventual, vii mai devreme! 😉

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: