UA-77766388-2

Basmaua, sarmaua şi… cartofii prăjiţi

Unii bărbaţi îşi spală faţa cu basmaua, „basmaua” cu…  mda, cu sarmaua,

Şi-o întind, apoi, curată, s-o vază toţi şi să crape-n patru de invidie: „Uite ce soaţă are ăla! Îl spală, îl calcă (nu pe bătături, ca altele) şi, ‘nmezeule, face nişte sarmaleee”!

O mai ştiţi pe Samantha? Vrăjitoarea aia care strâmba din nas şi în câteva clipe era totul perfect? Ehe! Dacă, biata de ea, ar fi trebuit să ia la mână tot şi nu doar să-şi schimonosească faţa?

-Uite, dragă, două minute asta, şi-i gata! Şi aici, alte două minute, şi iar îi gata! Ce ţi-e aşa de greu? Măria lu’ Ion, vecinu’, face… face şi sarmale! Tu?

Două, plus alte două, şi încă două, uite tu, dragul meu, cum la sfârşitul zilei sunt eu gata!

Am mai scris pe tema asta, ştiu! Dar nu mă pot abţine! Şi ştiu şi de unde-mi vine să tot scriu!

Ziua unei femei nu se măsoară, deci, în ore, minute sau secunde. Se măsoară în lucruri puse la punct! Ce dacă, de obicei, munca de ieri o face şi azi, şi mâine, şi la nesfârşit? Important este, după părerea bărbatului, să-i dea front de lucru aşa încât să nu mai aibă timp să stea… pe gânduri.
Gândurile femeii sunt periculoase pentru el. Desigur, considerând că femeia s-ar gândi la el… la cine altul?

Am cunoscut bărbaţi care ies pe stradă cu „basmalele”, cu „sarmalele”… Şi nu, nu le duc să-şi facă de cap! Doar n-o să le ducă pe „sarmale” la concurenţă? La vreun restaurant, de exemplu.
Noo! Le scot în lume, dar în aia în care se vorbeşte mult şi prost. În lumea aia în care „basmalele” exersează zilnic treaba cu mătura. Şi fac exces de zel… adică „mătură” şi-n casa ta, nu numai în a lor.

Nu vi s-a întâmplat?

Mai chemi câte-o „basma” la cafea… şi ea-i cu ochii pe pereţi, pe podea, pe geamuri şi prin locşoare ascunse, unde sigur e ceva praf. Şi-apoi îşi dă aere de gospodină în faţa ta, plângându-i de milă bărbatului tău, neinspiratul care a ales pân-a cules, de parcă ar fi avut, zic ele, praf în ochi! Nu basmaua, nu sarmaua… ci „cucoana”!

Fie prafu’-n ochii voştri, măi!

Dar ştiţi ce?
N-am ciudă pe ele, ci pe ei! Există o vorba d’aia românească, să n-o zic eu acum!

Ba o zic!

Bre, **te, **te, dar mai uită-te şi-n ochii ei! Vezi, nu cumva are nevoie de o mână de ajutor?  Şi după ce i-o dai (mâna… nu vă gândiţi la prostii!), laud-o şi tu pe-a ta muiere, chiar dacă nu face sarmalele bune! Sau deloc! Că e a ta şi-ţi faci „treaba” cu ea!
N-o denigra în faţa nimănui, că pune mâna pe mătură şi… şi-i vai şi-amar de covorul tău!
Laud-o pentru cartofii ăia prăjiţi (mizerii, comparând cu sarmalele, nu?), aşa cum ţie îţi plac, pentru cârnatu-n pâine şi cafeaua aia pe care ţi le aşază cu drag pe masă! Pentru zâmbetul şi buna dispoziţie cu care te aşteaptă acasă!
Laud-o pentru iubirea pe care ţi-o dăruieşte, pentru că, nene!, dacă aş fi bărbat, aş prefera cartofii prăjiţi cu dragoste decât sarmalele trântite pe masă!

Şi tu, vecine lovit de noroc, nu uita că „basmaua” se satură mai repede decât cucoana, şi pe cât ţi s-o părea ţie de curată azi, s-ar putea ca mâine să baţi la uşa cucoanei şi să pofteşti la micile ei… mizerii! Şi să te văd atunci, Ioane!

Pe unde mai scoţi basmaua?
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: