UA-77766388-2

Colormetrul sentimentelor. Emotii de iarna…

Mai are sens sa scriu care-i sursa fotografiei ?

Ce culoare ai alege pentru a-i spune, într-o zi de Decembrie, cât de mult îl iubesti ?

Bag mâna-n foc ca ai alege rosul cel mai aprins dintre rosuri. Cel mai înfocat. Culoarea sângelui înfierbântat ce-ti strabate venele, culoarea inimii care-ti salta în piept numai la gândul ca azi va îmbraca „camasa neprihanitului” doar pentru tine. Culoarea capsunii rascoapte asezata cu migala pe frisca proaspat batuta sau a ciresii de pe prima felie de tort. Acel tort pe care mintea ta îl taie în jdemii de bucatele pentru invitatii la „marea unire” a sufletelor voastre. Culoarea pasiunii, dorintei, senzualitatii. Culoarea rujului cu care-si decora mama buzele si pe care l-ai încercat de atâtea ori în copilarie…
Da, ai ales bine ! 
Ai ales culoarea pe care o aleg, zi de zi, milioane de îndragostiti. Milioane de rostitori ai frazei clasice. Ai ales sa fii una dintre cele care spun simplu, cu aceleasi buze purpurii ca ale mamei, „Te iubesc!”.
Dar daca i-ai spune-o cu albastru ? 
Albastrul jeans-ului pe care-l porti cu drag la orice ora, în fiecare zi, la scoala, la petreceri, la discoteca si, mai ales, la întâlnirile cu el. Albastrul mareei, care-i pune inima pe jar cu acel perpetuum dute-vino (ma iubeste-nu ma iubeste) si de care numai Luna e „vinovata”.  Cu acel albastru al infinitului, mai infinit decât propriul sentiment pe care rosul, obosit de-atâta uzanta, nu mai reuseste sa-l descrie. Albastrul cernelei cu care desenai pe foaia alba de extemporal inimioare, schitai teorema iubirii, desi enuntul testului ti-o cerea pe cea a lui Pitagora. Albastrul secretului, iubirii ascunse… Albastrul profunzimii trairilor si al emotiilor…
Eu as alege diferit de tine. I-as spune solemn: „Your Highness, cât de mult te iubesc !” I-as spune-o atât de nobil, de princiar…  în nuanta de albastru-royal.
 
Ce culoare ai alege daca ar trebui sa-i spui, într-o zi de Decembrie, cât de mult iti este dor de el ?
Probabil a-i alege negrul. Negrul noptilor fara sfârsit, negrul momentelor de furie si mânie ce te exalta atunci când nu-ti este prin preajma. Negrul momentelor care-ti întuneca mintea de atâta dor, pâna la a îndolia acel „Te iubesc”. Negrul durerii, negrul singuratatii… Negrul umbrelor ce  contureza silueta omniprezenta a celui pe care-l iubesti. Negrul cel mai negru care i-ar sopti, printre culorile vii, cât de mult suferi fara el. Iar pe de alta parte, „Enjoy your dark side„…
Iarasi ai ales bine ! Locul tau nu-l va lua niciuna. Niciuna din toate cele care au ales ca tine. Dar ce te faci cu cea care ar alege alta culoare ?
Eu as alege verdele sperantei. Verdele primaverii, verdele care retrezeste la viata „natura” sentimentelor. Verdele meditatiei, echilibrului. Verdele lui Ricky King… Verdele care aduna momentele frumoase într-un saculet de pânza parfumata care te îmbie parca, soptindu-ti: „Go get them, girl” ! Sunt ale voastre ! Retraieste-le ! Si as deschide saculetul de câte ori ar fi nevoie ca sa-mi sting dorul. L-as deschide pâna când as auzi vocea lui strigând de la jumatatea drumului: „Honey, I’m home” !

Verde – Ricky King
Ce culoare ai alege când zurgalaii saniutei îti canta „Santa’s here„, acoperind trosnetul taios al biciului care vestestea odinioara sosirea lui Mos Craciun încarcat de daruri ? Când afara sufla crivatul, iar tu te joci cu degetul topind, una câte una, stelutele de gheata de pe geam. Când asteptarea-i lunga. Atât de lunga încât te podidesc lacrimile gândindu-te ca nu mai vine sau ca mica ta „atentie” nu-l va impresiona pe Iubi. Si apoi îl zaresti în departare, iar zâmbetul lui îti spulbera, ca prin farmec,  orice îndoiala si sufletul ti se umple de aceeasi bucurie copilareasca, nostalgica, pe care o cunosti de demult. Pe care o aveai si tu cândva… atunci când desfaceai curioasa toate cadourile de sub brad.
Îti spun eu. Ai alege între verdele „Tannenbaum”, „Tree’s Rock”  sau rosul caciulitei Mosului. 
Nu-i rau, sunt culorile traditionale ale Craciunului. Dar eu as alege altfel. 
As alege cenusiul „It’s freezing out there„… Cenusiul urmelor pasilor nostri prin zapada de un alb imaculat. As alege griul cenusei din caminul sobei la care ne-am strâns în brate înfrigurati în prima noapte de iarna. Cenusiul papuceilor de casa pe care bunica i-a crosetat cu atâta dragoste pentru el, iubitul meu. Cenusiul penelului magic care picteaza curcubeul într-o zi de Decembrie, la lumina palida a felinarului refractata în fulgusorii de zapada. 

Colormetrul sentimentelor

Eu as alege sa-mi exprim emotiile de iarna cu gama de lacuri Farmec Collection 2014. Colormetrul sentimentelor mele. Le-as lasa pe ele, culorile, sa vorbeasca în numele meu. Si când au terminat de spus, mi-as uni mâinile si m-as ruga la Dumnezeu ca alesul inimii mele sa nu fie cumva daltonist.

Aflati mai multe despre colectia de lacuri Farmec pe Pagina Facebook a acestora.

Articol înscris la proba nr. 23 a concursului SuperBlog 2014, proba sponsorizata de Farmec.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: