UA-77766388-2

Chang, micul meu chinez

Chang îl porecliseră!

Să-i compun un poem în care să-i spun cât de mult îl iubesc?

*****

Cu toata puterea cuvântului, uneori mi se pare ca vorba nu ajunge nici pe departe la puterea adevaratului sentiment.

In matematica pui plusuri, zerouri în coada sau ridici la putere. Amplifici rezultatul.
In scris, adaugi mult, mult, mult sau mult mai mult. Dar tot nu e de-ajuns.
Ceea ce atinge, cât de cât, valoarea sentimentului, e pastrarea vie a amintirilor si retrairea lor, de fiecare data, cu aceeasi intensitate. Iar eu, de ziua lui, revad si retraiesc toate momentele extraordinare în care protagonisti eram numai noi. Noi doi, trup si suflet. Noi doi, mama si copil.

Cristi s-a nascut într-o Sâmbata, la ora 16,07. În Vinerea de dinaintea evenimentului, am lucrat program scurt. La ora 14,00, luam drumul catre „Romarta copiilor”, pentru a completa trusoul bebelusului, în timp ce mama si surorile amenajau de zor, acasa, patutul si toate cele necesare.

Vânzoleala mare, agitatie si mai si… Se nastea primul copil în familie (nepot pentru mama, nepot pentru surori).

Nu stiu daca am visat ceva în noaptea spre Sâmbata, dar m-am trezit dimineata gata de „atac”. Iepurica, fara frica. Aranjasem sa nasc cu un anume doctor, iar acesta intra în garda din acea zi si pâna Luni. Aveam timp berechet…
M-au plimbat de colo-colo toata dimineata, m-au controlat, m-au internat, m-au sfatuit… dar au uitat sa-mi fac minimul de pregatiri pentru nastere (stiti voi…). M-au „plasat”, apoi, într-un salon, unde fiecare viitoare mamica îsi astepta rândul. Unele femei plângeau, altele strigau, altele povesteau… Eu nu îndrazneam sa scot vreun sunet.
M-am asezat cât mai confortabil pe patul de la geam si priveam afara. O zi calda, de Iulie… o vara care avea sa-mi schimbe pentru totdeauna viata.
– Doctorul Tanase a intrat într-o cezariana. O sa nasteti cu doctorul… îmi spune asistenta.
– Eu nu nasc azi, i-am raspuns. Am tot timpul…
Mi-a zâmbit, murmurând ceva ce n-am înteles. Erau dragute, amabile si destul de atente moasele.
Pe la 15,00- 15,15 am tras alarma.
– Am nevoie la toaleta, i-am spus primei sosite cu sufletul la gura (ea, nu eu).
– Nu se poate! Ia-uite, copila asta nu are toaleta facuta! Ce-au facut asistentele de jos? Clisma ti-au facut?
M-am îmbujorat toata si-i raspund încetisor:
– Nu. D’aia am nevoie la toaleta…
– Vrei sa-l scapi în WC? ma întreaba oarecum iritata. Ti-aduc o tavita, fa acolo ce ai de facut!
Sigur nu credea ca am nevoie la toaleta, ci ca… am doar senzatia. Dar eu am avut nevoie!
Trecuta de prima situatie „rusinoasa”, mi-am vazut de „treaba” în continuare, când aud:
– Fata asta o sa nasca în pat, aici… Aduceti masa imediat!!!
La ora 16 fix eram în sala de nasteri.
– Aveti alergie la ceva, doamna?
– Da, domnule doctor, la detergent…
Doua întrebari mi-a mai pus:
– Va deranjeaza daca asista la nastere si echipa de studenti stagiari?
– Poftim?????
– Aveti dureri?
– Poftim?????
– Sunati-o, va rog, pe mama!
Aveti un baietel minunat! Sa va traiasca!!!
Atât am mai auzit. Am fixat cu privirea tâmpa ceasul de pe perete. Au trecut doar 20 de secunde pâna când i-am auzit glasul. Si eu, si tot Spitalul Municipal!
Nu cumva mi l-au schimbat? Eu sunt tacuta, doar…
M-au dus în alt salon. Mi-au pus saci cu nisip pe burta. În urmatoarele cinci minute m-au întâlnit pe coridorul principal, la coada, la telefon. M-au „transportat”, tinându-ma de brate ca politistii, în salon si mi-au facut o injectie sa fie siguri ca nu mai evadez. Pe Cristi l-au luat sa-l „aranjeze”, sa-l masoare, sa-l contemple… Era primul baiat nascut în acea Sâmbata. L-au numit imediat „Chang”. Avea ochii mici, ca de chinez…  Avea si par!  Negru, ca abanosul.
Un copil de nota zece! Asa i-a iesit scorul Apgar.
Pentru ei, o nastere fara probleme, un copil frumos, sanatos. O mama aiurita… (am uitat sa-l alaptez în prima seara).

Pentru mine, ratiunea de a fi. De a lupta, de a dori, de a visa… Pentru mine, tot ceea ce era mai frumos pe lume, se oglindea, de-acum, în ochisorii copilului meu.

Cu el odata s-a nascut si am cunoscut sentimentul cel mai puternic si nobil cu care natura le-a înzestrat pe femei: Dragostea de mama…

La Multi Ani, iubitul meu fiu!

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

2 Comentarii
  1. La multi ani frumosi si norocosi! 🙂

  2. Multumesc, Cris! Sa tot fie… la nesfârsit.

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: