UA-77766388-2

Ceea ce cu adevărat contează

Am stat mult si m-am gândit daca sa scriu, sau nu, pe aceasta tema – care suscita mereu polemici -, ca raspuns la invitatia celor de la Catchy. Lungi momente de reflexie, amintiri trecute prin sita… Si cum cu fiecare amintire ma opream la faze diferite ale vietii mele, am cautat creez o punte de legatura între toate perioadele si sa decid, în ultima instanta, ce este acel „ceva” pe care-l consider ca fiind cel mai important în viata. În viata mea, în viata fiecaruia dintre noi.

 

Pornind de la vârsta de sase-sapte ani, cea de la care de amintirile-mi par mai conturate, si pâna la „majorat”, am crezut ca cel mai important lucru în viata este educatia. Scoala, studii, si apoi cariera. Nu, nu mai consider atât de importanta asta. Cunosc multe persoane care, cu putina scoala si ceva  noroc, au reusit  sa faca mult mai mult în viata decât cei care si-au tocit coatele de bancile scolii ani de zile, uitând de ei, de viata, de tineretea care li s-a scurs printre note si calimari de cerneala.

 

Când m-am casatorit, importanta a devenit familia, iar apoi, la scurt timp, m-am dedicat copilului. Toti o facem si nu-i deloc neadevarat ca ei, copiii, sunt ratiunea noastra de a trai, sensul pe care-l dam vietii din momentul în care acestia apar. Îi formam, îi sprijinim, îi ajutam sa se simta importanti, sa nu se teama de nimic, le oferim confort si, nu în ultimul rând, multa, multa dragoste.
De ce mai multe ori, realizarile lor sunt si ale noastre si consideram ca, odata cu atingerea acestui tel, am terminat cu chestiile importante în viata.
Nu, nu este deloc asa…

 

Avansând un pic în etate, consideram sanatatea ca fiind lucrul cel mai de pret. Este, fara discutie, dar cum sanatatea ne-o distrugem nedând atentie unui alt aspect al vietii (si va spun imediat la care ma refer), sanatatea ar trece, dupa mine, pe locul secund.

Iata cum vad chestiile acum, la aproape 50 de ani.

Puntea de legatura pe care am gasit-o între toate lucrurile importante sau pseudo-importante, este starea ta de bine. Cum te vezi, cât te apreciezi, de câta iubire esti capabil pentru tine. Un complex de inferioritate, care de obicei apare în copilarie, poate afecta si distruge tot ceea ce doresti sau ti se pare important sa realizezi în timp. În scoala lasa urme, în relatiile pe care le creezi, în familie, în cresterea si educarea copilului si, nu mai vorbim, afecteaza grav sanatatea.

Imagineaza-te fara strop de dragoste pentru tine. Imagineaza-te mereu „a cincea roata la caruta”. Imagineaza-te mereu ursuz/a, nemultumit/a, fara încredere în sine. Imagineaza-te fara curajul de a decide, de a-ti urma visele, de a trece peste greutatile vietii…

Imagineaza-te mereu într-o stare de negativism – pentru ca, în final, la asta duce complexul de inferioritate si lipsa de iubire pentru propria-ti persoana -, care va lasa amprenta toata viata, în tot ceea ce faci.

 

Cred ca asta este cel mai important lucru în viata.

 

Adică, ceea ce cu adevărat contează.

 

Cred ca daca am reusi sa „semanam” tuturor celor din jurul nostru acest sentiment de „dragoste de sine”, am culege mult mai multe roade: am fi toti mult mai capabili sa iubim, sa daruim, sa construim, sa mutam „muntii din loc”…

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: