UA-77766388-2

Bărbat? Cauţi unul? Ia-ţi un câine!

Unul mic, alb… şi care să dea din coadă la toţi.

Mă întrebam de ce iese al meu bărbat Duminica seara cu câinele la plimbare. Îl piaptănă de-l lasă fără cârlionţi, îl îmbracă, îl puriceşte, îl bibileşte… şi, când se întoarce cu el, trebuie să-l duc eu să-şi facă nevoile!!! Pe Ricci, vreau să zic!

Am răspunsul. L-am aflat fără să vreau.

Eu îl scot afară pe Ricci de trei ori pe zi. Ştiţi când…
Ultima plimbare, cea de seară, se lasă, mai mereu, cu muuuulte „complimente”. Libidinoase, obscene, imorale uneori. Şi toate pornesc de la coadă… coada lui Ricci.

– Oh, ce drăguţ! E al dumneavoastră?

Păi al cui să fie, măi?

Ce mă revolt? Sunt persoane plătite să ducă căţeii la pipi. Nu şi eu… Eu îl duc gratis!

După lugulugu cu drăgălăşenia lui Ricci, care chiar e drăguţ, încep povestirile despre căţelul lui, sau al vecinului, sau al fostei… aşa, ca să-ţi dea de înţeles că e liber ca pasărea cerului şi, pe deasupra (norilor), mare iubitor, apreciator şi cunoscător a tot ceea ce ţine de patrupezii care dau din coadă.

– Ce rasă e?
Malteser!
– Daaaaa! Exact aşa vream şi eu unul!

Cât mănâncă, când se… biluţeşte, are carnet de sănătate?  Merită osteneala, crede el!

Acum imaginaţi-vă cum merge treaba fără ca interlocutorul să aibă vreun câine la el. Dacă ar avea unul, conversaţia ar aluneca… mai-mai să cred că s-ar rostologi până pe vreo canapea bătucită!

Oricum, trebuie să recunosc, e un mod de a agăţa mai elevat. La fel de enervant ca orice alt mod, dar cred că funcţionează pe alocuri!

Ieri seară am avut parte de două abordări.

Una, de-mi venea să-i pleznesc o scaltoafă peste faţă ăluia, dar mi-a fost jenă de băiatul de la chioşc, care mi-a oferit ad-hoc un mini-concert la chitară (turcească, Saz), în timp ce-mi fumam ţigara şi-mi beam cafeaua (la ora aia,da!).

Alta… eh, deja mă pusesem în mişcare, când îl văd pe unul alergând după mine.

– Doamnă!!! Mă scuzaţi, vreau să vă vorbesc!

Drace! Altul???

– Ştiţi… v-aş ruga, dacă se poate…
– Da, spuneţi, vă rog!
– Locuiesc deasupra chioşcului. V-am văzut de la fereastră!
– Da… şi?
– Câinele dumneavoastră mă deranjează!!!!!!
– Cum aşa?
– Latră, doamnă! Latră!!!

Ricci dădea din coadă, ca de obicei.
Lătrase, într-adevăr, la cel care mă abordase înainte la chioşcul cu pricina. Cum omul gesticula şi-mi tot povestea, apropiindu-se din ce în ce mai mult de mine, nah… l-a lătrat! L-a pus la punct în locul meu!

Ştiţi? Pe moment m-a necăjit puţin observaţia bărbatului care alerga să mă prindă din urmă. Dar jur că aş prefera să mă abordeze toţi aşa, decât cu stupida şi răsuflata schemă cu „drăgălăşenia căţelului”.

*****

Cum spuneam, al meu (bărbat) nu-şi face el atât freza, cât îl aranjează pe Ricci când iese afară. O aborda şi el tot aşa??? Aşa de neinspirat să fie?

Să mă întrebe pe mine, mai bine!

Da ce, o fi vreun fraier? Poate la alte duduiţe prinde încă… datul din coadă!

„Bărbat”… ? Ia-ţi un câine!

Atenţie! Reciproca nu-i valabilă, însă! Dacă vrei doar câine, ia-ţi câine… şi oliţă pentru seară!

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

4 Comentarii
  1. 😯😃😃😃😃😃Eu nu am un cățel, dar sa stii ca sunt mai ,, cautata” de cand am copil decat inainte. Mai ales in parcuri 😃

  2. :))))))))))) pai daca Ricci e irezistibil, ce sa faci? 🙂

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: