UA-77766388-2

Cât de des avem o a doua sansa?

Don’t Text and Drive ! 

Iata-ne ajunsi aproape de sfârsitul competitiei SuperBlog 2014. Am scris pentru voi cu pasiune, cu emotii amestecate – de la nostalgie si lacrimi, pâna la bucurie si extaz.

Mă respirai
şi mă izvorai
din emoţii
neştiind că mâinile
se risipesc
în amintirile
pământului.*

Mi-am pus sufletul, ca o carte deschisa, în mâinile fiecaruia dintre voi. Am scris despre lucruri importante sau mai putin, am scris proza sau versuri… am scris dimineata, la prânz si seara. Cu fiecare articol pe care am reusit sa-l pun online am întors înca o pagina a „vietii” mele de bloggerita.
Ajunsa la acesta proba, m-am blocat. Mi s-a facut frica. De aceea cred ca acest articol este piatra de încercare a tuturor capacitatilor mele de „purtator de cuvânt”.  Mi-au trebuit cinci zile sa încep sa-l scriu. Si l-am scris cu inima îndurerata. Voua va cer doar cinci minute sa-l cititi si alte câteva sa reflectati putin asupra lui.

As dori, totodata, ca acest articol sa va deschida bine ochii asupra unei crunte si triste realitati, iar mottoul lui sa va fie calauza, înger protector si regula de baza a unei conduite responsabile, ori de câte ori va veti aseza pe scaunul soferului, sau cel din dreapta, sau chiar pe bancheta din spate a masinii, atunci când circulati singur sau în compania prietenilor, atunci când volanul masinii devine cercul vietii pe care îl tineti chiar în mâinile voastre.

M-am alaturat campaniei initiate de Toyota România, cea care – pe de o parte – ne-a prezentat cu mândrie noile modele de autoturisme, ne-a bucurat si încântat cu sloganurile „Go Fun Yourself” si „Yaris în orasul tau”, iar – pe de alta parte – ne atrage atentia asupra uneia dintre cele mai periculoase „distractii” la volan: mobilul.

Urmariti, va rog, videoul cu experimentul realizat de Toyota România în luna iunie 2014.

 

Asadar, România se afla, de câtiva ani, în topul Uniunii Europene la accidentele rutiere soldate cu deces de persoana. Probabilitatea producerii unui accident rutier în timp ce soferul utilizeaza telefonul mobil este de 400 de ori mai mare decât în alte situatii, viteza de reactie a unui tânar de 19 – 20 de ani reducându-se la cea a unei persoane în vârsta de peste 70 de ani.  Este, deci, de a ajuns o singura secunda – timpul în care-ti controlezi din priviri telefonul – pentru a se produce un accident grav. Nu va considerati imbatibili la volan ! Nici nu gânditi ca voua nu vi se poate întampla, pentru ca exact acest mod de gândire conduce la lipsa unei atitudini corecte.  Exact cu aceasta fraza pornesc la drum – zi de zi – mii de tineri care sfârsesc, din nefericire, prin a fi victime sau a face victime în trafic.Ma uitam pe câteva site-uri cu altfel de statistici. Este absolut înspaimantator ! Mai mult un sfert din accidentele fatale din ultimii ani s-au produs, în întreaga lume, din cauza telefonului mobil.

Unul dintre cazurile „mai fericite” care mi-a atras atentia si care a fost destul de mediatizat, este cel a domnisoarei Liz Marks (20 de ani în prezent).

Liz era o tânara studenta… o tânara careia „mama natura” i-a fost mai mult decât generoasa. O tânara care facuse deja primii pasi în lumea modei si care avea toate sansele sa aiba o cariera stralucita. Câteva secunde de neatentie au pus capat visurilor ei pentru totdeauna.

 

Don't text and drive!

 

Va redau pe scurt povestea trista a acesteia, asa cum ne-a relatat-o chiar ea.

„Mi-aduc aminte de vremurile în care stateam închisa în casa si-mi repetam în gând  «Nu am pe nimeni». Prietenii au fost lânga mine la început, dar dupa ceva timp s-au retras. Înainte de accidentul de masina, mergeam peste tot cu prietenii si colegii: la petreceri, bowling, întreceri între licee…  Eram o eleva buna, un model de urmat. Aveam popularitate în liceu, asa ca mi-a încercat norocul si în lumea modei. Utilizam telefonul mobil în fiecare secunda, în fiecare minut, în fiecare ora de parca, daca n-as fi facut-o, as fi fost exclusa din grup, nu as mai fi putut sa tin legatura cu prietenii mei sau cu oricine m-ar fi cautat. N-as mai fi simtit pulsul vietii sociale online sau a oricaror alte mijloace media de comunicare.  Fara telefonul mobil m-as fi simtit pierduta. N-am luat în seama niciodata avertizarile si sfaturile de genul «Nu scrie în timp ce conduci !» pentru ca nimeni nu le lua în serios. Toti faceau la fel, asa ca mi-am spus «e totul în regula…». Credeam ca sunt invincibila. Dar m-am înselat amarnic. Consecintele accidentului pe care l-am suferit sunt: orbirea partiala, faptul ca nu mai disting mirosurile, nu mai aud bine – datorita fraturarii unui os în urechea interna -, canalele glandelor lacrimale îmi sunt distruse – ochii mei ne mai producând lacrimi – si insomnia, neputând adormi fara medicamente tranchilizante. Dar partea cea mai greu de îndurat de dupa accident, a fost faptul care am ramas singura. Toti colegii mei erau la liceu… eu nu puteam sa mai conduc masina, sa merg la scoala si, desi la început îmi erau aproape, usor-usor au obosit. I-am obosit cu problemele mele”. (traducere neoficiala)

O viata ruinata pentru un citirea unui mesaj. Ironia soartei ! Mesajul era semnat… „Mama”!

Ma adresez prin acest articol tuturor celor care conduc. Nu îngrosati statisticile ! Gânditi-va ca povestea tinerei Liz nu este singura. Mai mult decât atât, daca Liz a avut norocul sa supravietuiasca   – desi nu cred ca vreunul din voi si-ar dori prea mult o astfel de viata – multe victime au pasit pe drumul neîntoarcerii. Gânditi-va la voi în primul rând, si-apoi la cei pe care-i lasati îndurerati în urma voastra sau la toti cei carora le luati dreptul la viata într-o secunda de neatentie.

Ma întreaba deseori prietenele de ce nu insist ca fiul meu sa-si ia carnetul de conducere. Va raspund sincer. Prefer sa nu aiba deocamdata pentru ca si el, ca si Liz, ca si alte milioane de tineri din generatia nascuta cu castile la urechi, doarme si se trezeste cu telefonul mobil.
Sigur, asta nu-mi garanteaza câtusi de putin ca poate circula – chiar si ca pieton – în siguranta pe strazile publice atâta timp cât exista în jurul lui iresponsabili la volan.

Uitati de telefoanele mobile în timp ce conduceti ! Asigurati-va ca nimeni si nimic nu va poate distrage atentia. Nu va aventurati constienti în acel tunel sumbru, cu sens unic, pentru ca nu este întotdeauna lumina sau cale de întoarcere la capatul lui ! Bucurati-va de sansa pe care o aveti acum si traiti-va viata cât mai corect cu putinta !

“La urma urmei, cât de des avem o a doua sansa?”
(Jay Asher)

Articol înscris la proba nr. 22 a concursului SuperBlog 2014, proba sposorizata de Toyota Romania.

Sigla Toyota


(*)  Poezie scrisa de Stefania Pavelescu

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: