UA-77766388-2

Ca doar romani suntem !

si lebede mancam !!!

Cum va relatam intr-un articol cateva luni in urma, ne-am facut obicei din a merge duminica la Targul din Liege. Prost obicei. Si nu-i singurul.
Deplasarea include micul dejun pe autostrada, cateva invartituri de septari la sloturi, nimicuri cumparate de pe tarabe, fara garantie… deci, ca sa scurtez, o plimbare costisitoare.
Ieri am comis-o din nou. Dar n-am sa va povestesc despre targuiala noastra, ci despre intoarcerea la „baza”.
De la Liege pana la frontiera cu Germania sunt aproximativ 60 km. I-am facut repede, fara nici o oprire. De fapt, de abia asteptam sa intram in Germania sa oprim la prima benzinarie, sa ne cappuccinim un pic si sa ne mai incercam norocul la jocul meu preferat. Daca ma nimereste Ghita (calul) cu potcoava sa de aur tocmai acum ? … mi-am zis.
Cand am ajuns, belea ! Masinile, toate trei, erau ocupate de un alt obsedat de septari si potcoave.
Am luat un cappuccino asadar si am iesit afara, pe terasa, sa fumez o tigara, in timp ce al meu astepta inautru momentul sa bage si el acolo o moneda. La una din mesele de pe terasa se afla un tanar. Sa fi avut vreo 25 de ani… Se chinuia sa croiasca un carton, o pancarda cu mesajul „Köln, 2 persoane, gratis, multumesc”. Evident, in nemteste scris.

Nu i-am dat atentie. M-am intrebat insa care ar fi cretinul ? Nu atat pentru faza cu „gratis”, dar nu se mai incumeta nimeni sa ia persoane aiurea in masina. Mai ales barbati. Femeile-s mai „norocoase” la capitolul asta. Risca insa sa se trezeasca prin cine stie ce padure, si cu chilotii harcea-parcea, si cu banii luati.
Dar sa revenim la tanarul nostru.
Dupa ce si-a montat placuta, a luat-o agale printre masinile parcate. Cu siguranta cauta pe cele cu placa de Köln, sau prin apropiere. De la Aachen, unde ne aflam, si pana la destinatia lor erau cam 65 km.
M-am intors in restaurantul benzinariei si-l gasesc pe al meu la masina de joc. Prinsese, cu mare greutate, un slot (din trei). I-am privit ceva timp ( pe el si pe cel care juca acum la doua „maini”). Nici urma de noroc. Septarii si potcoavele intrasera parca in pamant. Colegul nostru de slot insista insa. Scotea din buzunar hartii de 20 de euro si le baga cand intr-o masina, cand in cealalta. De cate ori prindea viteza scatterul, mai scapa printre dinti cate o injuratura d’aia sanatoasa… romaneasca !
Dupa o ora de jucat, masinile fac pauza de 5 minute (calculeaza cat gutani au prins, cred…). Deci, tanarul de la sloturi, juca de cel putin o ora. Pe timpul pauzei iese la fumat. Ies si eu … ii vad pe cei doi (pe autostopist si pe slotist) vorbind, gesticuland.
Aha… cei doi sunt romani si doresc s-ajunga la Köln pe gratis, cu un simplu multumesc. Dragut !
Cred ca am mai stat 20 de minute inautru, dupa care noi am renuntat. Romanasul nicidecum … tragea tare sa recupereze macar suma jucata. Nu cred ca se mai gandea de acum sa-si traga si ceva peste.
Ne-am indreptat catre masina noastra si .. surpriza ! Romanul cu placuta ne astepta acolo. Am scos cainele la aer, timp in care autostopistul il abordeaza pe al meu. Intr-o nemteasca de balta (dar oricum mai buna decat a mea), il intreaba daca putem sa-i luam pana la Köln. Noi mai aveam de facut dupa aceea 14 km. Köln, asadar, era in drumul nostru.
Al meu ii explica politicos ca avem „dulaul” cu noi. Dar acesta insista. Acea fata plangacioasa pe care o intalnesti la mai toate colturile de biserici. M-apuca dracii si-i spun astuia clar, in fata, pe romaneste: De cat sa te milogesti la unul sau altul sa va duca gratis, mai bine fa-l pe prietenul tau sa-si ridice fundul de la sloturi. Cu banii aruncati pe septari ati fi putut sa luati un taxi, dus-intors Aachen/Köln !!!
Ramane mut pe moment. Apoi ma-ntreaba: Sunteti romani ? Raspund sec: Da ! desi al meu e italian. Slotistul Septarica a vazut miscare pe geam si a venit repede in ajutorul autostopistului. Repeta aceeasi fraza in nemteste, dupa care, informat fiind ca suntem romani incepe, la randu-i, milogeala.
Am refuzat categoric, am urcat dulaul in masina si dupa ce-am inchis portiera, l-am auzit spunand: Ati fi putut sa ne ajutati… ca doar romani suntem !
Ii raspund prin geamul intredeschis: … si lebede mancam !
Am pornit motorul. Inca ii auzeam in surdina. Ca-ntr-un veritabil remix Furdui Iancu – Sandu Ciorba: Noi suntem romani… noi suntem romani ! Si la refren, delicatul: Baga-mi-as ! baga-mi-as !

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: