UA-77766388-2

Blog

Toma al meu „umblă” cu două…

Toma al meu "umblă" cu două...

  Suntem ca echipele sportive care dispută marea finală pe teren neutru. Pentru una se cântă imnul Italiei, pentru cealaltă imnul României… gazda, Germania. E foarte greu să–ţi menţii identitatea, să împaci capra şi varza. Compromisurile sunt cele care ne salvează, aşa încât tot disputăm finale de ceva ani buni de zile. Nu contează prea mult nici cine câştigă, nici ce! Important este jocul! Şi, Doamne, ce ne mai jucăm! Nu-i exclus să vezi la noi, la o masă de

Continuare...

Fluturii poeţilor

Fluturii poeţilor

  Stau şi cuget. Semn că exist, nu? Nu-mi stă în fire nici să stau şi nici să cuget. Gândurile mele au aripi, ştiţi, dar nu-şi iau zborul niciodată. Se flutură pe-aici, pe Pământ. Oh, fluturi! Câţi fluturi, atâtea flori. La ele vreau să ajung, dar cugetul cuvântul nu-mi dezleagă. Nici sufletul nu îmi descătuşează. Vreau să le găsesc un numitor comun. Fascinaţie? Poate doar dacă găsesc răspunsul la atâtea întrebări goale. Ce au florile şi fluturii în comun? Frumuseţea

Continuare...

Am călătorit în timp…

Am călătorit în timp...

  Gura lumii n-o astupă nici pământul! Cuvântul zboară… cu vântul. – Nu eşti în rândul lumii! Păi cum, mă? Să stai tu atâţia ani „afară” şi să n-ai o amărâtă de garsonieră sau un mini apartament… ori o căsuţa mică, acolo? Dacă aş fi lăsat să curgă fraza, s-ar fi încheiat cu „Uite, X-ulescu şi-a făcut ditamai vila!”. De câte ori am vrut, m-a ţinut în loc piaţa imobiliară, cică. Nu-i deloc flexibilă! Adică, să crească preţurile când vând

Continuare...

Ale tale doruri toate…

Ale tale doruri toate...

  Şi privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri* Mi-e dor… Mi-e dor de vremurile în care aveam o singură pereche de tenişi. Tenişi de damă, tenişi de bărbaţi… ce conta? Unisex! Erau chinezeşti, albi, cu talpă verde, moale… Vi-i mai aduceţi aminte? Îi încălţam la şcoală, vara, şi-mi plăcea să mi-i ţin perfect curaţi. Când se murdăreau, îi spălam cu lapte şi, înainte să se

Continuare...

Toate cablurile duc la…

Toate cablurile duc la...

O mai exista vreo făptură pe lumea asta care să iubească cablurile? Poate doar cei ce le fac sau le vând! Eu, recunosc, nu le iubesc! Sau mai bine zis, nu le iubeam! Nu le cunoşteam, nu ştiam la ce-mi servesc atâtea. Ştiam doar că le luam în picioare pe unde treceam. Nu am fost niciodată în stare nici măcar să le pun etichete, fluturaşi, fundiţe, papioane… orice, numai să le pot diferenţia. Le-am avut mereu mănunchi… şi dacă eram

Continuare...

În inima ei…

În inima ei...

Credeam că Bucureştiul nu mai are secrete faţă de mine. Sau, dacă le are, le ţine ascunse de căutările mele. Poate pentru că sunt bucureşteancă get-beget. Născută, crescută…  şi aş fi îmbătrânit în Bucureştiul meu, dar viaţa te poartă pe căile pe care numai ea le ştie. Copilă fiind, Bucureştiul încăpea tot în curtea grădiniţei, cea cu scrânciobul mereu ocupat de câte un ţânc de la grupa mare. Apoi, adolescentă, îl cunoşteam de pe terenul de sport sau, din treacăt,

Continuare...

Sunt o ştampilă

Sunt o ştampilă

Sunt o ştampilă. Una oarecare… Pe un colţ de birou Sau pe o masă „din dotare”. Ori uitată prin sertare. Cui îi mai pasă Într-o lume de emoţii goală? O lume-n care scrii pe un ecran, Şi nu pe-o coală De hârtie… Zic unii: Prea multă birocraţie! Zic eu (ştampila): Trăim în era digitală În care creierului nu-i mai trebuie şcoală! Îţi mai aduci aminte de cerneală? Eram utilă. Eram ştampilă. Una oarecare… Mă foloseau pentru certificare Ori pentru ce

Continuare...
Pagina 3 din 2712345...1020...Ultima »

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: