UA-77766388-2

Blog

Şi, uite-aşa m-am distrat de ziua mea!

Şi, uite-aşa m-am distrat de ziua mea!

  – Ţi-a sosit green cardul! Hai, coboară! – Ce mi-a sosit? N-am depus actele la loteria vizelor! – Panoul ăla verde… cum se numeşte? A sosit… cu copii cu tot! Toma al meu nu are habar de nicio chestie. Dar se bagă în seamă de unul singur. Când i-am spus că o să chem la distracţie echipa PartySnap, m-a întrebat în ce divizie joacă! Degeaba îi explici lui că este vorba de o nouă modalitate de a-ţi distra invitaţii

Continuare...

Pe o palmă de pământ…

Pe o palmă de pământ...

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească…„ Frumos îşi începea marele Ion Creangă povestirile. Casa părintească şi amintirile din copilărie erau semnele trecerii lui prin viaţă, probele de netăgăduit ale existenţei lui pe-acest Pământ. De-ar fi fost vreun Jules Verne, şi-ar fi imaginat probabil „casa viitorului”, dar ceva mă face să cred că pe a lui „acasă” ar fi lăsat-o acolo, unde era, pentru totdeauna. Întru nemurire! Ar fi oprit

Continuare...

Toma al meu „umblă” cu două…

Toma al meu "umblă" cu două...

  Suntem ca echipele sportive care dispută marea finală pe teren neutru. Pentru una se cântă imnul Italiei, pentru cealaltă imnul României… gazda, Germania. E foarte greu să–ţi menţii identitatea, să împaci capra şi varza. Compromisurile sunt cele care ne salvează, aşa încât tot disputăm finale de ceva ani buni de zile. Nu contează prea mult nici cine câştigă, nici ce! Important este jocul! Şi, Doamne, ce ne mai jucăm! Nu-i exclus să vezi la noi, la o masă de

Continuare...

Fluturii poeţilor

Fluturii poeţilor

  Stau şi cuget. Semn că exist, nu? Nu-mi stă în fire nici să stau şi nici să cuget. Gândurile mele au aripi, ştiţi, dar nu-şi iau zborul niciodată. Se flutură pe-aici, pe Pământ. Oh, fluturi! Câţi fluturi, atâtea flori. La ele vreau să ajung, dar cugetul cuvântul nu-mi dezleagă. Nici sufletul nu îmi descătuşează. Vreau să le găsesc un numitor comun. Fascinaţie? Poate doar dacă găsesc răspunsul la atâtea întrebări goale. Ce au florile şi fluturii în comun? Frumuseţea

Continuare...

Am călătorit în timp…

Am călătorit în timp...

  Gura lumii n-o astupă nici pământul! Cuvântul zboară… cu vântul. – Nu eşti în rândul lumii! Păi cum, mă? Să stai tu atâţia ani „afară” şi să n-ai o amărâtă de garsonieră sau un mini apartament… ori o căsuţa mică, acolo? Dacă aş fi lăsat să curgă fraza, s-ar fi încheiat cu „Uite, X-ulescu şi-a făcut ditamai vila!”. De câte ori am vrut, m-a ţinut în loc piaţa imobiliară, cică. Nu-i deloc flexibilă! Adică, să crească preţurile când vând

Continuare...

Ale tale doruri toate…

Ale tale doruri toate...

  Şi privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri* Mi-e dor… Mi-e dor de vremurile în care aveam o singură pereche de tenişi. Tenişi de damă, tenişi de bărbaţi… ce conta? Unisex! Erau chinezeşti, albi, cu talpă verde, moale… Vi-i mai aduceţi aminte? Îi încălţam la şcoală, vara, şi-mi plăcea să mi-i ţin perfect curaţi. Când se murdăreau, îi spălam cu lapte şi, înainte să se

Continuare...

Toate cablurile duc la…

Toate cablurile duc la...

O mai exista vreo făptură pe lumea asta care să iubească cablurile? Poate doar cei ce le fac sau le vând! Eu, recunosc, nu le iubesc! Sau mai bine zis, nu le iubeam! Nu le cunoşteam, nu ştiam la ce-mi servesc atâtea. Ştiam doar că le luam în picioare pe unde treceam. Nu am fost niciodată în stare nici măcar să le pun etichete, fluturaşi, fundiţe, papioane… orice, numai să le pot diferenţia. Le-am avut mereu mănunchi… şi dacă eram

Continuare...
Pagina 3 din 3612345...102030...Ultima »

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

https://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: