UA-77766388-2

Bătrâni şi tineri

Când te cuprinde nostalgia acelor vremuri din copilarie, vremuri în care probabil singura ta grija era sa te joci asa încat sa nu-ti patezi hainutele, vremuri în care parca timpul se oprea în loc iar noptile pareau fara de sfârsit, vremuri în care, privind chipul brazdat de riduri adânci al bunicutei, te-ntrebai, precum adultii, „Cine oare a mai vazut baba frumoasa si copil cuminte?” fara macar sa-ntelegi sensul acelei întrebari…

si apoi, crescând un pic, ai început sa întelegi miracolul vietii si sa-ti aduni cu grija toate amintirile legate de propria-ti persoana, umplând albumele cu fotografiile primului zâmbet, primului pas, primei ore de scoala…

si apoi adolescent razvratit si revoltat pe toti cei care te voiau înca copil…

si apoi adult reponsabil, trecut prin atâtea furtuni

Lasa-te pe mâna vietii, pentru ca, la un moment dat, te va recompensa cu o… a doua copilarie.

Aceea cu care începe numerotarea inversa, cu care începe regresul… aceea pe care o sa ti-o amintesti de la primele papusi pe care le-ai recumparat, pentru ca „ghearele batrânetii” le atinse si pe ele…

Aceea care începe cu primul moment în care te lasa puterile…

Aceea în care anii zboara precum zilele si noptile se reduc la doar doua ore de somn…

Aceea în care înveti din nou sa vorbesti sau sa manânci cu doar doi, trei dinti pe care-i mai ai…

Aceea în care înveti din nou sa mergi ajutat de un baston sau carucior…

Aceea în care singuratatea îti frânge inima si apoi ti-o recompune cu bucuria revederii copiilor …

Aceea în care, rasfoind printre albumele de fotografii de odinioara, nu te mai recunosti si întrebi ca un copil de sute de ori „Da’ in poza asta cine-i ?„…

Aceea în care singura grija pe care o mai ai este sa nu cumva sa murdaresti lenjeria de pat…

Aceea  în care visele-ti sunt lipsite de culoare…

Acea bucatica de vreme în care devenim din nou mici. Atât de mici si neajutorati, de obositori si blazati … atât de jalnic fragmentati…  atât de batrâni, atât de „tineri„… 

Atât de „copii„…

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte… 
Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

(Ana Blandiana)

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: