UA-77766388-2

Aşa ceva??? Să mai feisbucărim şi pe-afară!

Aţi mai pomenit aşa ceva???

Zilele trecute m-am „întâmplat” pe lângă când, la chioşcul pe care-l frecventez, se făcea cinste cu o cafea. Sigur că am acceptat cinstea şi m-am „pus” imediat, la butoiaşul ce ţine loc de masă, pe povestiri şi amintiri, cu şi despre vechi amici şi amiciţii.
Doi, trei tineri cu mobilele în mână, şi care butonau din două în două minute, şi câţiva bătrâiori îmi făceau companie.
Unul zice una, altul alta… taclale, na.

La fiecare chestie ce se spune, râd în hohote. Dar nu orice fel de hohote, ci d’alea nuanţate: hahaha, hehehe, hihihi, hohoho.
Mai scap şi câte un… hmmm! Şi, culmea, fac şi cu ochiul! Sunt toată… iconuri!
Face to face mă citeşti ca pe un book! Mă citeşti, de fapt, cum scriu… pe Facebook!

Nu-mi dau seama că-s ridicolă şi limitată. Limitată la ceea ce fac toată ziua: pun feţe pe Face… şi mai am şi pretenţia să fiu înţeleasă!

Hahaha-urile sunt mai uşor de dibuit, dar când încep eu cu „aşa ceva???” sau „momentul ăla când…” fără să-mi continui ideea, sunt puţini cei de afară care mă mai înţeleg. La propriu!

  • Daniela, ce-ai vrut să zici?
  • Păi… am zis!
  • Nu ştiu, vorbeşti aşa… codificat!
  • LOL!!!

LOL!!! exact aşa cum se scrie am găsit de cuviinţă să răspund. Şi-am întors pagina. M-am dus pe alte wall-uri!

Odată, prin vară, m-am întâlnit cu o prietenă (hai să-i zic aşa, că merită!). Nu ne văzusem de vreo cinci ani. Eram amândouă prietenele unei alta, care, între timp, a plecat din Germania. S-a întors în ţară, adică.
Tipa ţinea minte cum mă cheamă, de unde mă ştia… eu, cu o memorie vizuală foarte bună, îi ţineam minte doar figura.
M-a salutat, am schimbat câteva fraze în magazinul în care ne-am întâlnit şi apoi am mers la o cafea. Acolo ne-am adus aminte (mai mult eu, că ea nu uitase) de chestii trecute, bune şi rele.
Am tras concluzia, la vremea aceea, că nu putem fi foarte apropiate, aşa că nu ne-am lăsat loc, atunci, de mai mult decât un salut.
Judecăm persoanele după aparenţe sau după gura lumii. Greşim, ne pare rău… scuzele sunt inutile de cele mai multe ori. De data asta, însă, a funcţionat treaba. După o ora petrecută împreună la cafea, am hotărât să ne vedem şi cu altă ocazie, mai ales că locuim destul de aproape una de alta.

– Cum dau de tine? mă întreabă Ilonka.
– Păi… scrie!

Ea scoate repede telefonul, accesează rubrica „Contacte” şi se pregăteşte să noteze.
Eu…
– Daniela, deja ştii… şi apoi, H A V A R…
– Aşa!

Eu mă opresc, ea aşteaptă continuarea.

– Aşa! repetă Ilonka, vrând parcă să mă trezească din visare.
– Mă găseşti pe Facebook! Nu sunt mulţi cu numele meu!

Mi-a zâmbit oarecum încurcată, aşa încât credeam că trebuie să-i repet numele. Mă lasă să mai sorb o gură de cafea şi-mi spune cu o aşa inocenţă…:
– Eu nu am cont pe Facebook!
Aşa ceva??? Cum să nu ai cont pe Facebook, fetiţo? Păi, tu nu ştii ce pierzi! Momentul ăla când…

I-am dat numărul de telefon, cum era firesc s-o fac de la bun început.

Ieri, 31 decembrie 2015, m-am pierdut iar pe Facebook printre sute de mesaje şi urări de bine, pe care le-am citit cu atâta plăcere, de altfel, şi am uitat de telefon. Cin’ să mă sune? Cin’ să mai cheltuie un singur cent pentru o banală urare care, la urma urmei, poate fi scrisă şi într-un SMS… dacă n-ai cont pe Facebook?

Oameni buni, m-a sunat Ilonka!!!

  • La mulţi ani, draga mea! M-a bucurat enorm să-ţi aud vocea!
Aşa ceva???

Începe să-mi fie ruşine! Zău!

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

10 Comentarii
  1. Doamne, ce simpatica esti! M-ai binedispus de An Nou 🙂

  2. La mulți ani frumoși și buni, Daniela! 🙂

  3. Am patit ceva asemanator aseara. Casa plina de musafiri, discutii peste discutii… Din cand in cand ma trezeam vorbind ca pe facebook… La varsta mea, maica??? :)))

  4. Hai ca esti tare! Din pacate sau din fericire cam ai dreptate. Pe mine nu ma deranjeaza ca sunt dependenta de facebook, bine ca m-am lasat de fumat:))))

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: